Milostivirea lui Dumnezeu va mântui lumea, nu dreptatea omului: Papa, la Angelus

RV 15 sep 2013. Milostivirea lui Dumnezeu, nu dreptatea omului, va mântui lumea: a spus Papa Francisc duminică, la rugăciunea „Angelus”, în Piaţa Sf. Petru, cu participarea mai multor mii de persoane în ciuda norilor şi a ploii de toamnă. Sfântul Părinte a menţionat şi beatificarea, sâmbătă, în Argentina, a părintelui Iosif Gabriel Brochero, care a răspândit Evanghelia între cei săraci mergând călare pe o măgăriţă. În fine, Papa a salutat participanţii la lucrările celei de a 47-a Săptămâni Sociale a Catolicilor Italieni, desfăşurată la Torino pe tema familiei, viitor şi speranţă pentru societate.

În centrul discursului prezentat de Sfântul Părinte la „Angelus”, cum altfel, Evanghelia duminicii. De această dată, ritul roman sau latin propune cunoscutul capitol 15 al evangheliei după Sf. Luca, în care se prezintă parabolele oiţei rătăcite, a monedei pierdute şi a fiului risipitor. Acestea, a observat Pontiful, continuă să vorbească şi în al Treilea Mileniu despre bucuria lui Dumnezeu:
● „Bucuria lui Dumnezeu este să ierte! Este bucuria unui păstor care şi-a găsit oiţa; bucuria unei femei care îşi regăseşte moneda; este bucuria unui tată de a-l primi din nou acasă pe fiul care se pierduse, care era mort şi a revenit la viaţă, s-a întors acasă. Aici avem toată Evanghelia, întregul creştinism! Dar, uitaţi-vă cu atenţie, că nu este vorba de simple sentimente, nu este falsă bunătate! Dimpotrivă, milostivirea lui Dumnezeu este adevărata putere care poate să-l salveze pe om de acel ‚cancer’ care este păcatul, răul moral, răul spiritual. Numai iubirea umple golurile, gropile negative pe care răul le sapă în inimă şi în istorie. Numai iubirea poate să facă aceasta. Iată care este bucuria lui Dumnezeu!”.

Isus, a reluat Papa, este numai milostivire, numai iubire, este Dumnezeu care s-a făcut om. „Fiecare dintre noi este acea oiţă rătăcită, acea monedă pierdută; fiecare dintre noi este acel fiu care şi-a risipit libertatea umblând după idoli falşi, miraje de fericire, şi a pierdut totul”:
● „Dar Dumnezeu nu ne uită, Tatăl nu ne părăseşte niciodată. Este un Tată răbdător, ne aşteaptă întotdeauna! Respectă libertatea noastră, dar rămâne întotdeauna credincios. Când ne întoarcem la el, ne primeşte ca fii, în casa lui, pentru că nu încetează niciodată, nici măcar o clipă, să ne aştepte cu iubire. Inima este în sărbătoare pentru fiecare fiu care se întoarce. Este în sărbătoare pentru că este bucurie! Dumnezeu are această bucurie, când unul dintre noi, păcătos, merge la El şi îi cere să-l ierte”.

Pericolul, a spus Sfântul Părinte, este acela de a ne considera drepţi şi de a-i judeca pe ceilalţi. Dar în acest fel, a observat Pontiful, „noi îl judecăm, de fapt, şi pe Dumnezeu, pentru că ne gândim că în loc să-i ierte, pe cei păcătoşi ar trebui să-i pedepsească şi să-i condamne la moarte”.
● „Şi atunci riscăm cu adevărat să rămânem afară din casa Tatălui! Ca fratele mai mare din parabolă, care în loc să fie bucuros că s-a întors fratele său, se mânie pe tatăl său care l-a primit şi face sărbătoare. Dacă în inima noastră nu avem milostivirea, bucuria iertării, nu suntem în comuniune cu Dumnezeu, chiar dacă ţinem toate poruncile, pentru că iubirea este cea care mântuieşte, nu simpla practicare a poruncilor. Iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele este cea care dă împlinire la toate poruncile. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu, bucuria lui: să ierte. El ne aşteaptă întotdeauna. Poată că unul are ceva care îi apasă inima - «am făcut cutare sau cutare lucru…» - El te aşteaptă, El este tată, întotdeauna ne aşteaptă!”.

Dacă noi trăim după legea care spune „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, „nu vom ieşi niciodată din spirala răului”:
● „Cel rău este viclean, ne amăgeşte că prin dreptatea noastră omenească vom reuşi să ne mântuim şi să mântuim lumea. În realitate, numai dreptatea lui Dumnezeu ne poate salva! Şi dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat pe Cruce: Crucea reprezintă judecata lui Dumnezeu asupra noastră, a tuturor, şi asupra acestei lumi. Şi care este modul în care Dumnezeu ne judecă? Dându-şi viaţa pentru noi! Iată actul suprem de dreptate care l-a învins o dată pentru totdeauna pe Principele acestei lumi. Acest act suprem de dreptate este chiar actul suprem de milostivire. Isus ne cheamă pe toţi să umblăm pe această cale: «Fiţi milostivi, după cum Tatăl vostru este milostiv» (Luca 6, 36)”.

Şi vorbind liber, Papa s-a adresat credincioşilor prezenţi în Piaţa Sf. Petru spunând:
● „Vă cer să faceţi ceva, chiar acum… În tăcere, toţi, să ne gândim fiecare la o persoană cu care nu ne simţim bine, pe care ne-am mâniat, la care nu mai ţinem. Să ne gândim la această persoană şi, în tăcere, să ne rugăm pentru ea în acest moment şi să începem să fim milostivi faţă de această persoană”.

După rugăciunea „Angelus” Papa a menţionat beatificarea unui preot în Argentina şi a încurajat participanţii la Săptămâna Socială a Catolicilor Italieni, care s-a încheiat la Torino pe tema familiei ca speranţă şi viitor pentru societate.

În fine, Sfântul Părinte a invocat Binecuvântarea Apostolică, ce ajunge prin mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)