Cei săraci cer mai mult decât un colţ de pâine, ei cer în primul rând dreptate: Papa Francisc, în vizită privată la Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi

RV 11 sep 2013. „Nu trebuie să ne fie teamă de diferenţe. Fraternitatea ne face să descoperim că sunt o valoare, un dar pentru toţi!”: a spus Papa Francisc în vizită privată, marţi după amiază, la Centrul Astalli, din Roma, unul din principalele centre ale iezuiţilor pentru refugiaţi. La sfârşitul vizitei la cantina Centrului Astalli, Sfântul Părinte a mers la Biserica lui Isus, unul din locurile de suflet ale iezuiţilor, pentru că aici este înmormântat pr. Pedro Arrupe, fondatorul Serviciului Iezuiţilor pentru Refugiaţi.

Roma, după Lampedusa şi alte locuri de sosire, este a doua etapă în care refugiaţii ajung după o călătorie grea, lungă şi deseori extenuantă. Vizitând Centrul Astalli, gândul Papei s-a îndreptat mai întâi spre femeile refugiate, la mamele care îndură nenumărate lipsuri din dorinţa de a oferi copiilor un viitor mai bun şi o speranţă de viaţă autentică. Dar afecţiunea Papei îi cuprinde pe toţi refugiaţii:
● „Ajutaţi-i să-şi recupereze încrederea! Arătaţi că prin intermediul primirii şi al fraternităţii se poate deschide o fereastră spre viitor, chiar mai mult decât o fereastră, o uşă şi un viitor! Şi e frumos că împreună cu iezuiţii, lucrează pentru refugiaţi şi oameni şi femei creştine, chiar şi unii care nu cred sau de altă religie, uniţi în numele binelui comun, care pentru noi creştinii este în mod special iubirea Tatălui în Cristos Isus”.

Papa a subliniat că Sf. Ignaţiu de Loyola a vrut ca să existe întotdeauna un spaţiu pentru cei săraci în casele iezuiţilor din Roma. Din respect faţă de voinţa sa, pr. Arrupe a fondat în 1981 Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi, stabilindu-şi sediul într-una din casele ordinului iezuit.

Sfântul Părinte a subliniat în discursul său trei cuvinte cheie care pot cuprinde întregul program de lucru în favoarea refugiaţilor: slujire, însoţire şi apărare.

A sluji „înseamnă a se apleca asupra celui care are nevoie şi a-i întinde o mână de ajutor (…) asemenea lui Isus care s-a aplecat să spele picioarele Apostolilor”. Pe de altă parte, a amintit Sfântul Părinte, „cei săraci sunt şi învăţătorii speciali pentru cunoaşterea pe care noi o putem dobândi despre Dumnezeu”. Fragilitatea şi simplitatea lor înlătură de pe chipul nostru masca sub care se ascund egoismul, falsele certitudini şi autosuficienţa.

„Însoţirea”, al doilea cuvânt. Nu-i suficient să dai refugiatului un sandviş dacă nu-l ajuţi să meargă pe picioarele sale, a spus Pontiful. „Milostivirea adevărată, cea pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte şi ne-o învaţă, cere dreptate, cere ca cel sărac să-şi găsească o cale prin care să nu rămână sărac”. În acest sens, Papa a elogiat efortul Centrului Astalli din Roma care a reuşit să acorde refugiaţilor mai mult decât primele necesităţi, pentru a-i însoţi în creşterea umană şi culturală, precum căutarea unui loc de muncă şi efortul de integrare socială, promovând astfel o cultură bazată pe întâlnirea dintre oameni şi pe solidaritate.

În fine, al treilea cuvânt, „apărarea”. Aceasta înseamnă mai presus de toate „a lua partea celui mai slab”. Cei săraci aşteaptă nu doar un colţ de pâine, ei cer în primul rând dreptate. „Pentru toată Biserica”, a spus Pontiful, „este important ca primirea celui sărac şi promovarea dreptăţii să nu fie încredinţate numai aşa zişilor «specialişti», ci să constituie o atenţie centrală pentru întreaga activitate pastorală, pentru formarea viitorilor preoţi şi a persoanelor consacrate, în activitatea normală a fiecărei parohii, a mişcărilor şi asociaţiilor bisericeşti”. În acest sens, a trezit un ecou deosebit în mass-media apelul Sfântului Părinte adresat persoanelor consacrate:
● „Dragi călugări şi călugăriţe, mănăstirile goale nu sunt de folos Bisericii pentru a fi transformate în hoteluri şi a câştiga bani. Casele religioase goale nu sunt ale voastre, sunt pentru trupul lui Cristos, care sunt cei refugiaţi. În comunităţi, în casele religioase, în conventurile goale, Domnul ne cheamă să trăim ospitalitatea cu mai mult curaj şi generozitate. Desigur – a încheiat Papa – acestea nu sunt lucruri simple, trebuie criteriu şi responsabilitate, dar e nevoie mai ales de curaj!”.

(rv – A. Dancă)