Anul Constantinian. Papa: puterea civilă îşi găseşte limitele în faţa Legii lui Dumnezeu

RV 29 aug 2013. „Viaţa creştinilor şi puterea civilă. Chestiuni istorice şi perspective actuale în Orient şi Occident”, este tema celui de al XIII-lea Simpozion Inter-creştin, inclus în manifestările Anului Constantinian, la 1700 de ani de la Edictul din Milano. Simpozionul a început miercuri la sediul din Milano al Universităţii Catolice, fiind organizat de Institutul Franciscan de Spiritualitate din cadrul Universităţii Pontificale „Antonianum” din Roma, împreună cu Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Aristotel” din Salonic. Atât patriarhul de Constantinopol cât şi episcopul Romei au trimis participanţilor un important mesaj.

„Decizia istorică” a împăratului Constantin care a legiferat libertatea religioasă a creştinilor - subliniază Papa Francisc în mesajul său - a deschis noi căi de răspândire a Evangheliei şi a contribuit în mod hotărâtor la geneza civilizaţiei europene”. Este bine, de aceea, să se cultive memoria acestui eveniment care, în Răsărit şi Apus a transmis „convingerea că puterea civilă îşi găseşte limitele sale în faţa Legii lui Dumnezeu, revendicarea spaţiului just de autonomie pentru conştiinţă, convingerea că autoritatea bisericească şi puterea civilă sunt chemate să colaboreze – încheie Papa în mesajul său - pentru binele integral al comunităţii umane”.

La rândul său, patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, a remarcat importanţa Edictului Constantinian, care a permis creştinilor „exerciţiul liber al datoriilor culturale şi religioase”. Aceasta, observă patriarhul, este „o temă actuală şi în zilele noastre, în care, pe de o parte, ispita puterii influenţează în anumite cazuri viaţa creştinilor, iar pe de alta, anumite forme de putere politică în lumea contemporană acţionează negativ sau pun în pericol însăşi viaţa creştinilor”.

Care este ideea de bază a simpozionului dedicat Edictului de la Milano? Redacţia centrală Radio Vatican l-a contactat pe unul din organizatori, preotul franciscan Paolo Martinelli, rectorul universităţii „Antonianum”:
● „Ne-am propus ca tradiţiile din Orient şi Occident să se asculte reciproc, pentru a cunoaşte mai mult diferitele tradiţiile teologice, spirituale şi istorice. Suntem conştienţi, pe de o parte, de diversificarea abordărilor care au loc în Orient şi în Occident cu privire la chestiunea puterii politice şi viaţa creştinilor. Pe de altă parte, este chiar actualitatea. Ne aflăm într-o lume tot mai globalizată. Societăţile din care facem parte sunt societăţi plurale şi, prin urmare, chiar şi tradiţiile noastre diferite, care cu timpul s-au diferenţiat foarte mult, acum sunt chemate să colaboreze mai mult, pentru a face astfel încât prezenţa creştinilor în societate să fie mai semnificativă şi pregnantă în actualul context socio-cultural”.

Se vorbeşte, aşadar, de Orient şi de Occident. Două cuvinte, observă colega noastră, care au cunoscut o anumită uzură. Pr. Martinelli confirmă:
● „E adevărat. Dacă în decursul istoriei, această temă a diversificat mult tradiţiile catolică şi ortodoxă, în prezent, de fapt, amândouă trebuie să se confrunte tot mai mult cu tematici comune. De exemplu, laicitatea statului şi noul concept de stat, pe care epoca modernă şi contemporană le aduce în faţa noastră. E clar că în acest domeniu, tradiţiile noastre ar avea de oferit un patrimoniul impresionant şi o contribuţie importantă, dar trebuie să recitim această tradiţie în contextul noilor chestiuni, mai ales ideea de laicitate care se poate prezenta într-o formă mai neutrală, care are tendinţa de a nu acorda un spaţiu real şi pozitiv diverselor tradiţii religioase. În schimb, există şi posibilitatea de a concepe o laicitate care să permită diferiţilor factori culturali şi religioşi să-şi aducă propria contribuţie la viaţa bună a tuturor. Această temă este fără îndoială una care ne vede unii lângă alţii, Orient şi Occident”.

Se discută mult, a remarcat colega noastră, cu privire la rolul creştinilor în societatea europeană. Dacă Occidentul s-a confruntat cu ideea modernă de stat şi de laicitate, cu o diferenţiere clară între puterea civilă şi factorul bisericesc, Orientul a cunoscut ideea de sinergie între cele două. Încheie pr. Martinelli:
● „Aspectul interesant al dialogului aduce în atenţie ideea unei credinţe trăite, care să nu fie considerată doar o chestiune pusă la marginile vieţii sociale, ca un fapt privat sau individual. Viaţa de credinţă, viaţa creştinilor are o contribuţie de oferit unei societăţi plurale, la care participă diferite componente. Aceste lucru a fost resimţit în Occident în mod marcant în ultimul timp, dar care, de fapt, are ceva în comun şi cu schimbările care acum se întâmplă în Orient”.

(rv – R. Gisotti – A. Dancă)