“Noul sărac” care a reuşit să iasă din impas

(RV 20 aug 2013) „Niciodată să nu renunţi!”, este mesajul pe care-l transmite Maurizio De Vito, un contabil care a fost concediat la vârsta de 50 de ani, având acasă o soţie casnică şi 2 copii. Imediat după concedierea sa sunt evacuaţi din casa lor, iar Maurizio se îmbolnăveşte de diabet, hipertensiune şi cade în depresie, dar reuşeşte totuşi să publice pe propria cheltuială 2 cărţi în care vorbeşte despre noua categorie de săraci, găseşte din nou un loc de muncă şi reîncepe viaţa normală.


Maurizio De Vito a povestit experienţa sa la Radio Vatican:


• „Noul sărac este o figură socială în curs de dezvoltare. Putem spune că de câţiva ani acesta începe să-şi facă apariţia şi în societatea noastră pentru că această criză financiară a început acum câţiva ani. Noul sărac este persoana care nu trăieşte pe străzi, cu barba lungă, cu hainele murdare, care trăieşte din cerşit, ci este persoana ascunsă în casă, care poate şi-a pierdut locul de muncă, nu reuşeşte să-şi plătească chiria, facturile, să cumpere ce are nevoie sau merge la cumpărături cu fiecare bănuţ calculat. Este o figură care apare în diverse categorii sociale: un angajat, un muncitor, chiar şi un profesionist, orice persoană care din cauza noilor condiţii economice de pe piaţa muncii a rămas fără serviciu din diferite motive. Este un nou sărac şi tatăl divorţat care este constrâns să închirieze un apartament şi cu salariul său nu reuşeşte să se descurce şi merge să mănânce la Caritas, la cantina săracilor. Sunt atât de multe figurile noului sărac. De exemplu, pensionarii care se trezesc cu proprii copii de 50 de ani înapoi acasă pentru că au divorţat sau nu mai au un loc de muncă”.


Cum v-a venit ideea să scrieţi aceste două cărţi?


• „Prima carte, Nu înceta niciodată să visezi! (Non smettere mai di sognare), este exteriorizarea unei nopţi de disperare. Acea noapte lungă nu ar fi trecut niciodată dacă nu aş fi scris această carte. Nu înceta niciodată să visezi este autobiografia mea, descrie situaţia în care mă aflam în acel moment. A fost ca o trezire din somn. Însă a doua carte, Eu sunt noul sărac (Io sono il nuovo povero), este o continuare în care există o reacţie puternică, o dorinţă de a reîncepe cursurile de formare, cu tot ceea ce trebuia făcut… Am publicat-o pe banii mei şi am mers să o vând în gara Termini, în gara Ostiense şi pe străzile din Roma, încercând să fiu propriul meu antreprenor. În timp ce scriam cea de-a doua carte, am avut norocul să experimentez munca de operator social la adăpostul din oraşul Aprilia, unde locuiesc, iar după 2 luni am rămas acolo ca voluntar, fără să primesc niciun salariu. Pot spune că eu consider că această carte este ceea ce mi s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi avut această mare forţă, această mare trezire”.


După numeroase interviuri pentru găsirea unui loc de muncă, v-aţi întors la meseria de contabil. Povestea dvs. are un final fericit…

• „Da, cu siguranţă. Dar nu pentru că aş fi câştigat la loterie sau datorită vieţii profesionale, ci doar pentru că am conştientizat că am o mare forţă interioară de a ieşi din uraganul suferinţelor. Această forţă interioară este mare şi vine din credinţa regăsită, poate redescoperită. Este o credinţă care soseşte într-un anumit moment, sau poate era acolo dintotdeauna dar nu am aprofundat-o niciodată, şi în acest moment de mare durere l-am cunoscut pe Dumnezeu. Niciodată înainte nu am fost un catolic conştiincios; însă, în acest moment al vieţii mele, am întâlnit credinţa”.

(RV – E. Sartarelli - A.C. Hrişman)