Papa Francisc: rolul femeii în Biserică trebuie aprofundat

(RV 18 aug 2013) La rugăciunea Angelus de pe 15 august, Papa Francisc a cerut o aprofundare teologică a „marelui şi importantului” rol al femeii în Biserică. Despre această necesitate Sfântul Părinte a vorbit deja în convorbirea cu jurnaliştii la întoarcerea de la Rio de Janeiro. Despre acest subiect a vorbit la Radio Vatican Michelina Tenace, profesoară de teologie dogmatică la Universitatea Pontificală „Gregoriana” şi membru permanent al Centrului Aletti:


• „Este o invitaţie de a trata, primi şi reflecta asupra femeii prin ochii credinţei. Credinţa te face să vezi departe; te face să-l vezi pe Isus şi să vezi precum Isus. Poate ar trebui să pornim tocmai de aici: să vedem cum a privit Isus femeia”.

Papa spune: „Maria se află la baza tuturor”. „Maria este mai importantă decât apostolii”, femeia în Biserică „este mai importantă decât episcopii şi preoţii”. Ce înseamnă aceste cuvinte?

• „Această expresie este foarte importantă pentru că, aşa cum spunea Sf. Atanasie, Dumnezeu a dorit să se întrupeze dintr-o femeie. Întruparea lui Dumnezeu a devenit pentru noi mântuitoare. Acum, omenirea este oferită Mariei, de aceea Ioan Paul al II-lea în Mulieris Dignitatem, îndrăzneşte să spună că în faţa lui Dumnezeu omenirea este feminină. Ca şi cum ar spune: de fiecare dată când oferim un corp Spiritului lui Dumnezeu, de fiecare dată când facem ca un corp să se întrupeze pe Pământ, în istoria lui Isus, îndeplinim un act care, în realitate, este feminin. Aşadar, ce înseamnă că Preasfânta Fecioară Maria este mai importantă decât apostolii? Înseamnă că nu ar exista Biserică - Biserica instituţională, aceea a ministerului sacerdotal – dacă nu ar fi existat acel minister care constă în primirea lui Dumnezeu pe Pământ prin acel act de primire, de oferire a propriei persoane, de generare a unei omeniri noi care se poate îndeplini doar prin acceptarea Duhului”.

Ioan Paul al II-lea spunea că „dimensiunea mariană este premergătoare celei petrine, cu toate că îi este în mod strâns unită şi complementară”…

• „Sigur, pentru că ministerul petrin, ministerul de slujire, este o slujire a ceva ce este mai important decât ceea ce este slujirea. Putem spune că ministerul sacerdotal se află în slujirea preoţiei universale. De aceea cred că problema vocaţiei femeii trebuie să fie regândită ţinând cont de vocaţie şi nu de privilegiu, de roluri şi nu de funcţii. Vocaţia ne conduce la o slujire; slujirea există pentru binele corpului, care este Biserica”.

Papa Francisc spune că Biserica este feminină, este mireasă, este mamă şi naşte fii ai lui Dumnezeu…

• „Da, naşte fii ai lui Dumnezeu, de aceea cuvântul ‘maternitate’ trebuie reconsiderat, pentru că maternitatea a fost înţeleasă şi dezvoltată doar ca aspect al generării unei noi fiinţe umane. Dar dacă mergem la Sfânta Scriptură vedem că fecunditatea pe care Dumnezeu o dă omului nu este aceeaşi fecunditate pe care o dă celorlalte fiinţe din regnul animal. Fecunditatea de care vorbeşte Sfânta Scriptură este aceea de a se realiza ca imagine şi asemănare a lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata fecunditate a fiilor lui Dumnezeu: să facă în aşa fel ca celălalt să devină din ce în ce mai mult imagine şi asemănare a lui Dumnezeu. Deci, această maternitate ca şi capacitate de a genera fii ai lui Dumnezeu şi maternitatea fizică este subordonată acesteia, dar nu poate fi închisă în ea însăşi ca simplă naştere de noi fiinţe umane. Aşadar, viitorul şi vocaţia teologică a femeii ar trebui să ne conducă încet-încet la redescoperirea faptului că cele mai frumoase personalităţi umane, bărbaţi sau femei, pe care istoria ni le prezintă sunt persoane care au avut în faţa lor pe celălalt: frumoasele personalităţi de bărbaţi au avut alături femei excepţionale. Prietenia, prietenia spirituală, este drumul de credinţă care conduce persoanele să fie fecunde una cu cealaltă”.

În acest context, astăzi se încearcă din ce în ce mai mult să fie anulată diferenţa dintre bărbat şi femeie în numele unei egalităţi abstracte…

• „Sf. Ioan Gură de Aur spunea un lucru excepţional: Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie pentru ca iubirea şi nu egalitatea să fie cea care-i uneşte pe oameni. Aşadar, acesta este punctul central: crearea bărbatului şi a femeii nu poate fi pur şi simplu închisă într-o povestire mitologică. Crearea omului ca bărbat şi femeie ne spune ce este Dumnezeu: Dumnezeu este iubire. Şi iubirea poate exista doar recunoscându-l pe celălalt ca fiind total diferit de mine. Crearea omului ca bărbat şi femeie face ca omul să fie creat cu adevărat pentru iubire. Această capacitate de a-l recunoaşte pe cel divers va dura întreaga viaţă pentru că plecând de la recunoaşterea celui diferit, bărbat-femeie, învăţăm să-l vedem pe celălalt copil, bătrân, de o culoare diferită, de o altă cultură… Aşadar, anularea diversităţii iniţiale, care este aceea bărbat-femeie, face dificilă recunoaşterea oricărei diversităţi şi a culturii iubirii”.


(RV – S. Centofanti - A.C. Hrişman)