După întruparea lui Isus, imposibil să ne prefacem că nu-l cunoaştem pe Dumnezeu:
Papa Francisc, la Angelus
(RV – 18 august 2013) „Credinţa şi violenţa sunt incompatibile”: a spus Sfântul
Părinte la rugăciunea „Angelus” de duminică, din Piaţa Sfântul Petru, explicând Evanghelia
zilei despre care a spus că ar putea pune în criză dacă nu este explicată.
Pontiful
s-a oprit la pasajul cel mai dificil de înţeles, în care Isus le spune discipolilor:
„Credeţi că am venit să aduc pacea în lume? Vă spun, nu, ci mai degrabă dezbinarea”
(Luca 12,49-53). Iată care este înţelesul cuvintelor Mântuitorului, explicat de Papa
Francisc:
Papa Francisc: „… nu înseamnă că Isus vrea să-i dividă pe
oameni între ei, ci dimpotrivă: Isus este pacea noastră, este reconciliere! Dar această
pace nu înseamnă neutralitate, nu înseamnă compromis cu orice preţ. A-l urma pe Isus
comportă renunţarea la rău, la egoism, pentru a alege binele, adevărul, dreptatea,
chiar şi atunci când această alegere presupune renunţarea la propriile interese. Iar
acest lucru separă, ştim că divide chiar şi legăturile cele mai strânse. Dar , atenţie:
nu este Isus cel care divide! El pune condiţia: sau trăirea pentru sine însuşi, sau
trăirea pentru Dumnezeu şi pentru alţii; sau a se lăsa slujit, sau a sluji; sau a
se supune propriului „eu”, sau a-i fi ascultători lui Dumnezeu. Iată în ce sens este
Isus „semn de contradicţie”.
Sfântul Părinte a pus în lumină faptul că după
întruparea lui Isus, care a condus la cunoaşterea lui Dumnezeu, omul nu mai poate
face jocul neutralităţii, explicând totodată semnificaţia autentică a credinţei:
Papa Francisc: „… credinţa nu este ceva decorativ, ornamental: nu înseamnă
decorarea vieţii cu puţină religie. Nu! Credinţa înseamnă alegerea lui Dumnezeu ca
criteriu de bază al vieţii, iar Dumnezeu nu este un vid, nu este ceva neutral, Dumnezeu
este iubire!”
Papa Francisc: „După venirea lui Isus în lume, nu ne mai
putem comporta ca şi cum nu l-am cunoaşte pe Dumnezeu”. După venirea lui Isus în lume
„Dumnezeu are un chip, un nume: Dumnezeu este milostivire, este fidelitate, este viaţă
care se dăruieşte. De aceea Isus spune am venit să aduc dezbinare”.
Succesorul
lui Petru a atras atenţia cu insistenţă asupra unui fapt: că pasajul Evangheliei zilei,
cuvintele lui Isus: „Credeţi că am venit să aduc pacea în lume? Vă spun, nu, ci mai
degrabă dezbinarea” nu autorizează în nici un fel folosirea forţei pentru apărarea
credinţei:
Papa Francisc: „Este tocmai contrariul: adevărata
forţă a creştinului este forţa adevărului, a iubirii, care presupune renunţarea la
orice formă de violenţă. Credinţa şi violenţa sunt incompatibile”.
Însă,
o alegere netă aduce cu sine de multe ori separarea chiar de cei apropiaţi care, neînţelegând,
nu împărtăşesc acest mod de a trăi şi predica, aşa cum i s-a întâmplat şi lui Isus
cu unele din rudele sale. Dar Sfântul Părinte a amintit că „Mama sa l-a urmat întotdeauna
cu fidelitate, cu privirea inimii sale fixată pe Isus, Fiul celui Preaînalt, şi pe
misterul său. Şi până la urmă, şi graţie credinţei Fecioarei Maria, rudele lui Isus
au intrat să facă parte din prima comunitate creştină (cfr Fap 1,14)”.
De aici
şi îndemnul final al Sfântului Părinte: „Să-i cerem Maicii Domnului să ne ajute
şi pe noi să ţineam privirea bine fixată asupra lui Isus şi să-l urmăm
mereu, chiar şi atunci când acest lucru ne costă”.
Ilustrare
muzicală: "Deus caritas est", în interpretarea corului "Pueri cantores", al
Institutului Ecumenic de Muzică Sacră din Bucureşti r.v./a.m.