Chemaţi la vestirea Evangheliei şi la promovarea unei culturi a întâlnirii

(RV – 27 iulie 2013) Ser servidores de la comunión y de la cultura del encuentro.

„A fi slujitori ai comuniunii şi ai culturii întâlnirii”: cu aceste cuvinte i-a îndemnat pontiful pe episcopi, preoţi, persoane consacrate şi seminarişti să răspundă zilnic la vocaţia lor, îndemn rostit în cadrul Sfintei Liturghii celebrate sâmbătă în catedrala din Rio de Janeiro, spunându-le că sunt chemaţi să vestească Evanghelia şi să promoveze o cultura a întâlnirii.

Ce anume garantează eficienţa apostolică şi rodnicia slujirii?

No es la creatividad pastoral, no son los encuentros o las planificaciones lo que aseguran los frutos, sino el ser fieles a Jesús, que nos dice con insistencia….

“Nu este creativitatea pastorală, nu sunt întâlnirile sau planificările cele ce asigură roadele, ci fidelitatea faţă de Isus”, pe care suntem chemaţi să-l contemplăm, să-l adorăm şi să-l îmbrăţişăm prin rugăciune, în întâlnirea zilnică cu Euharistia şi în persoanele nevoiaşe. Succesorul lui Petru a citat-o pe Maica Tereza din Calcutta care repeta: “trebuie să fim foarte mândre de vocaţia noastră care ne dă oportunitatea să-l slujim pe Cristos în cei săraci”, acesta fiind şi îndemnul Episcopului Romei.

“Să-i ajutăm pe tineri să-şi dea seama că a fi discipoli misionari este o consecinţă a primirii botezului, constituind parte esenţială a existenţei creştine, primul loc al evanghelizării fiind propria casă, ambientul de studiu şi de muncă, familia, prietenii.

Încă o dată, Papa de origine argentiniană a exprimat un îndemn devenit leit-motiv al pontificatului său: “Să ne gândim în mod curajos la pastorală, pornind de la periferie, pornind de la cei care sunt departe, de la cei care, de obicei, nu frecventează parohia. Şi ei sunt invitaţi la ospăţul Domnului”

No hay lugar para el anciano ni para el hijo no deseado; no hay tiempo para detenerse con aquel pobre a la vera del camino…

“Nu există loc nici pentru bătrân nici pentru fiul nedorit; nu există timp de a se opri cu cel sărac care stă pe marginea drumului pentru că relaţiile umane par a fi reglementate de două dogme: eficienţa şi pragmatismul”. De aici, şi îndemnul Papei adresat episcopilor şi preoţilor de a merge împotriva curentului, privilegiind întâlnirea şi acceptarea tuturor, solidaritatea şi fraternitatea pentru a face ca civilizaţia noastră să devină tot mai umană.

“Ceea ce ne conduce” – a încheiat Papa – “este certitudinea umilă şi fericită a celor care au fost atinşi şi transformaţi de Adevărul care este Cristos, neputând să nu-l vestească”.

R.V./A.M.