„Măsura valorii unei societăţi este dată de modul în care aceasta îi tratează pe cei mai nevoiaşi”: Sfântul Părinte, vizitând comunitatea Varginha

(RV – 25 iulie 2013) Inserţia vocii Papei: „Programându-mi călătoria în Brazilia, mi-aş fi dorit să pot vizita toate cartierele acestei naţiuni. Aş fi vrut să bat la fiecare poartă, să spun „bună-ziua”, să cer un pahar cu apă rece, să beau un „cafezinho”, vorbind ca unor prieteni de familie, ascultând inima fiecăruia, a părinţilor, a fiilor, a bunicilor…
Dar Brazilia este atât de mare! Şi nu este posibil să se bată la toate porţile. Atunci am ales să vin aici”: astfel şi-a explicat Papa Francisc alegerea de a vizita comunitatea Varginha, un cartier al sărăciei extreme aflat la nord de Rio de Janeiro.

Pontiful a fost primit iniţial de parohul comunităţii, de vicarul episcopal şi de superioara Surorilor „Misionarele Carităţii”, mergând direct în mica biserică dedicată „Sfântului Ieronim Emiliani”, a cărei construcţie se datorează Părinţilor Somaschi şi călugăriţelor congregaţiei Misionarele Carităţii.
În mica biserică, în care erau prezenţii unei membri ai comunităţii locale, Episcopul Romei s-a recules într-un moment de rugăciune, succesiv binecuvântând altarul şi oferind în dar comunităţii parohiale un potir.

Apoi, Pontiful a mers pe jos până la terenul de fotbal unde s-a reunit întreaga comunitate, pe drum intrând în casa unei familii pentru o scurtă vizită.

Lecţia de solidaritate a celor săraci

Inserţia vocii Papei: „Poporul brazilian, în special persoanele cele mai simple, pot oferi lumii o preţioasă lecţie de solidaritate, cuvântul solidaritate fiind uitat deseori, trecut sub tăcere, deoarece este incomod”, a spus Pontiful, făcând un apel la cei care posedă mai multe resurse, la autorităţile publice şi la toţi oamenii de bunăvoinţă angajaţi în favoarea justiţiei sociale, spunând: „Să faceţi neobosit eforturi pentru o lume mai justă şi mai solidară!”

Inserţia vocii Papei: „Nimeni nu poate rămâne insensibil la disproporțiile care continuă să existe în lume. Fiecare, în funcţie de propriile posibilităţi şi responsabilităţi, să-şi ofere contribuţia pentru a pune capăt numeroaselor nedreptăţi sociale”.

O societate care marginalizează o parte din ea însăşi nu poate cunoaşte armonia şi fericirea

Succesorul lui Petru a avertizat asupra riscurilor pentru o societate care ignoră, marginalizează şi abandonează la periferie o parte din ea însăşi, o astfel de societate neputând cunoaşte fericirea şi armonia:


Inserţia vocii Papei: „Cultura egoismului, a individualismului – ce reglementează deseori societatea noastră – nu construieşte şi nu duce la o lume mai locuibilă, doar printr-o cultură a solidarităţii se poate face acest lucru, doar văzând în celălalt nu un concurent sau un număr, ci un frate”.


Inserţia vocii Papei: „Măsura valorii unei societăţi este dată de modul în care aceasta îi tratează pe cei mai nevoiaşi, pe cei care nu posedă altceva decât propria sărăcie”, a explicat Succesorul lui Petru.

Cuvintele pontifului de origine argentiniană, al cărui mesaj despre sărăcie şi solidaritate nu reprezintă doar vorbe frumoase, nu are nimic în comun cu un discurs de tip populist şi nu se înrudeşte cu o viziune de tip intelectual care încearcă să imagineze o societate ideală şi utopică.

Papa Francisc cunoaşte sărăcia şi suferinţa pe care aceasta o provoacă nu doar după nume, şi nici doar din vedere. El a frecventat-o, o cunoaşte îndeaproape din desele vizite făcute în cartierele sărăciei extreme din Buenos Aires, când era arhiepiscop, el având viziunea unei Biserici „avocată a dreptăţii şi apărătoare a celor săraci împotriva inegalităţilor sociale şi economice intolerabile care strigă la cer”

Însă, Succesorul lui Petru a ţinut să pună în lumină şi un alt fel de foame, ce nu trebuie ignorată, dimpotrivă:

Inserţia vocii Papei: „Dare există şi o foame mai profundă, foamea de fericire, numai Dumnezeu fiind în măsură să ne îndestuleze”.
„Nu există nici adevărată promovare a binelui comun, nici adevărată dezvoltare a omului, atunci când ignorăm coloanele fundamentale care susţin o Naţiune, bunurile sale spirituale: viaţa, ce este dar al lui Dumnezeu, o valoare de tutelat şi de promovat întotdeauna; familia, fundament al convieţuirii şi remediu împotriva fragmentării sociale ; educaţia integrală, care nu se reduce la o simplă transmiterea de informaţii cu scopul de a produce profit; sănătatea, ce trebuie să urmărească bunăstarea integrală a persoanei, inclusiv a dimensiunii spirituale, esenţială pentru echilibrul uman şi pentru o convieţuire sănătoasă şi securitatea, având convingerea că violenţa poate fi învinsă doar plecând de la schimbarea inimii omului”.

R.V./A. Mărtinaş