Cele două suflete ale oraşului Rio: zgârie norii şi cartierele sărăciei extreme
(RV – 22 iulie 2013) La Rio de Janeiro, totul este gata pentru a-l primi
pe Papa. Oraşul este atât de minunat încât Ioan Paul al II-lea spunea despre Rio că
„doar un arhitect divin putea să o creeze”, confirmând ceea ce spun
brazilienii, că Dumnezeu a creat lumea în şase zile, iar a şaptea zi s-a dedicat creării
oraşului Rio.
Dar
oraşul cu populaţie cariocă este şi o metropolă a marilor contraste, după cum ne
relatează trimisul nostru la Rio, Roberto Piermarini:
Când
se vorbeşte despre „Oraşul Minunat” ne gândim imediat la mare, la plaja din Copacabana,
stâncile cu forme măreţe, Statuia lui Cristos Mântuitorul de pe Corcovado, zgârie
norii care se oglindesc în apele golfului.
Dar există şi o altă faţă a oraşului
Rio, o parte ce conţine cartierele sărăciei extreme, o realitate pe care Biserica
nu a voit să o ascundă niciodată. În 1980, Ioan Paul al II-lea a vizitat favela
Vidigal, în vreme ce Papa Francisc a dorit să includă în programul călătoriei prezenţa
sa la Varginha.
Rio de Janeiro numără cel puţin 700 astfel de cartiere. Nimeni
nu cunoaşte numărul lor exact. Sunt agăţate de numeroasele coline, aşa numitele „morros”
care înconjoară oraşul, şi sunt alcătuite din barăci, unde totul este improvizat,
cu fire electrice care se spânzură deasupra capetelor locuitorilor, contrastate de
antene parabolice. Circa un milion şi jumătate de persoane trăiesc această realitate
braziliană ce constituie un univers privit cu neîncredere de către restul oraşului
ca pe un concentrat de criminalitate, trafic de droguri, violenţă şi mizerie. La rândul
ei, populaţia favelelor consideră cealaltă faţă a oraşului ca fiind o lume duşmană
şi de neînţeles.
Locuitorilor acestor cartiere nu le place să se vorbească
despre aceste zone ca despre favele sau baracopole, ci ar dori să li se spună „comunităţi”,
unde nu există doar criminalitate şi mizerie, ci şi o populaţie de persoane care muncesc
şi care trăiesc în acele cartiere pentru că sunt unicele zone în care şi-ar putea
plăti o chirie.
În 2008, în vederea marilor evenimente braziliene, precum
Ziua Mondială a Tinerilor. Mondialele de Fotbal şi Olimpiadele, guvernul a realizat
o operă de înlăturare a criminalităţii, trimiţând în aceste cartiere corpuri speciale
ale forţelor de ordine care, după ce i-au alungat pe traficanţi au instalat unităţi
de poliţie care interacţionează cu populaţia pentru îmbunătăţirea climatului.
Până
în 2016, guvernul brazilian are intenţia să îmbunătăţească situaţia în 40 de astfel
de cartiere. Dar, potrivit Bisericii din Brazilia, înainte situaţia era funcţională
într-o oarecare măsură, chiar şi în condiţii de ilegalitate, Statul trebuind acum
să furnizeze servicii: şcoli, apă potabilă, ajutoare pentru creşterea ocupaţională.
Doar
astfel se va putea avea un proiect în măsură să furnizeze asistenţă în aceste comunităţi
,încât să nu mai fie considerate o parte bolnavă a oraşului, ci o parte integrantă
a acestuia.
De altfel, statuia lui Isus Mântuitorul de pe Corcovado pare că
vrea să invoce unitatea dintre cele două suflete ale oraşului”.