Imigraţii înghiţiţi de mare, un spin în inima Papei. "Gata cu globalizarea indiferenţei!"

(RV – 8 iulie 2013) Inserţia vocii Papei: „Imigranţi morţi în mare, în acele bărci care în loc să fie un drum al speranţei au fost o cale a morţii, după cum scriu ziarele. Acum câteva săptămâni, când am aflat această ştire, repetată din păcate de multe ori, gândul a revenit mereu la ea, precum un spin în inimă, aducător de suferinţă”.
Cu aceste cuvinte şi-a început omilia Papa Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată la Lampedusa cu ocazia vizitei în insula siciliană, destinată să atragă lumii atenţia asupra dureroasei situaţii în care numeroase persoane îşi pierd viaţa în mare, fără să ajungă la destinaţia care ar fi trebuit să însemne pentru ei o viaţă mai bună.
Inserţia vocii Papei: „Aşa ceva să nu se mai repete, vă rog!”, a spus Pontiful explicând: „am simţit că trebuia să vin aici să mă rog, să împlinesc un gest de apropiere, dar şi pentru a trezi conştiinţele noastre în legătură cu ceea ce s-a întâmplat, pentru ca aşa ceva să nu se mai repete”.
Episcopul Romei nu a folosit jumătăţi de cuvinte şi nici nu s-a preocupat să le şlefuiască pentru a nu zgâria. Dimpotrivă, intenţia sa este tocmai de „incomoda” conştiinţele, de a le chema la responsabilitate şi solidaritate colectivă, la nivelul societăţii, dar şi individual.
Sfântul Părinte a dorit să le mulţumească şi să-i încurajeze pe locuitorii din Lampedusa şi Linosa, asociaţiile de voluntari şi forţelor de ordine, care au demonstrat şi continuă să demonstreze atenţie faţă de persoanele care întreprind aceste călătorii în căutarea unei vieţi mai bune.
Succesorul lui Petru s-a adresat de asemenea imigranţilor musulmani care se pregătesc să intre în perioada Ramadanului, cu urarea de a se bucura de abundente roade spirituale, spunând:
Inserţia vocii Papei: „Biserica vă este aproape în căutarea unei vieţi mai demne pentru voi şi familiile voastre”.
Întrebându-se asupra originii tragediilor petrecute în mare, Papa Francisc a amintit pagini ale Vechiului Testament şi a atras atenţia asupra visului de putere, de măreţie, ce conduce la un lanţ al greşelilor, la un lanţ al morţii şi al vărsării sângelui fraţilor noştri. „Unde este fratele tău?”, îl întreabă Dumnezeu pe Cain, „Vocea sângelui său strigă până la mine”.
„Aceasta nu este o întrebare adresată altora, ci este o întrebare adresată mie, ţie, fiecăruia dintre noi”, a spus Pontiful:
Inserţia vocii Papei: „Acei fraţi şi acele surori încercau să iasă din situaţii dificile pentru a găsi un pic de seninătate şi de pace; căutau un loc mai bun pentru ei şi familiile lor, dar au aflat moartea. De câte ori nu se întâmplă ca cei care caută o viaţă mai bună să nu găsească înţelegere, primire, solidaritate. Iar vocile lor ajung până la Dumnezeu”.
Sfântul Părinte a dorit să le mulţumească încă o dată locuitorilor insulei care au dat dovadă de solidaritate şi generozitate:
Inserţia vocii Papei: „Vouă, locuitorilor Lampedusei, vă mulţumesc încă o dată pentru solidaritate. Am vorbit recent cu unul din aceşti fraţi care, înainte de a ajunge aici, a trecut prin mâinile traficanţilor, a celor care-i exploatează pe cei sărmani, persoane pentru care sărăcia altora este o sursă de venit pentru ei”.
Revenind la explicaţia împietririi inimii în faţa suferinţele semenilor, Papa Francisc a explicat că este cultura bunăstării cea care ne face să ne gândim doar la noi înşine şi să devenim insensibili la strigătele altora, Episcopul Romei făcând o remarcă pe cât de tristă pe atât de memorabilă:
Inserţia vocii Papei: „În această lume a globalizării am căzut într-o indiferenţă globalizată”.
În omilia de la Sfânta Liturghie celebrată la Lampedusa, Papa a făcut trimitere la unul din personajele romanului „Logodnicii”, de Alessandro Manzoni. Este vorba de „cel fără de nume”, aşa cum necunoscuţi şi fără de nume rămân imigranţii morţi în mare, neştiuţi şi neplânşi de nimeni şi pentru care trebuie să cerem:
Inserţia vocii Papei: „Perdono Signore!”

La finalul Sfintei Liturghii, Papa Francisc şi-a înălţat rugăciunea către Maica Domnului, Steaua Mării…

„O Marie, stea a mării,
Încă o dată alergăm la tine
Pentru a afla refugiu şi seninătate
Pentru a implora protecţie şi ajutor…

Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră
Îndreaptă-ţi privirea plină de îndurare
Spre toţi cei care înfruntă zilnic pericolele mării
Pentru a garanta propriilor familii cele necesare vieţii,
Pentru tutelarea şi respectarea creaţiei şi pentru slujirea păcii între popoare…”





R.V. – A. Martinas