Lampedusa. Momentul ascultării a ceea ce are să ne spună şi să ne sugereze Succesorul lui Petru: părintele Stefano Nastasi, în aşteptarea Papei

(RV – 3 iulie 2013) În insula siciliană Lampedusa creşte tot mai mult aşteptarea vizitei Papei Francisc, de luni, 8 iulie. Călătoria Pontifului ia naştere din dorinţa de a încuraja solidaritatea faţă de imigranţii care, părăsind propria ţară, caută de fapt o nouă speranţă.

Şi în ultimele ore au avut loc noi debarcări pe insulă, imigranţii sosiţi fiind peste 300, printre care femei însărcinate şi copii.

Deja în luna martie a anului trecut, imediat după alegerea Papei Francisc la Sediul lui Petru, parohul Bisericii Sfântul Gerard din Lampedusa, părintele Stefano Nastasi, i-a trimis o scrisoare Pontifului, invitându-l să viziteze insula.

În legătură cu apropiata vizită a Papei la Lampedusa, iată ce a declarat părintele Nastasi, într-un interviu pentru Radio Vatican:

Inserţia vocii părintelui Nastasi: „Mă gândeam că invitaţia ar fi putut fi luată în consideraţie dar nu atât de repede. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că prima vizită a Papei, înafara diecezei de Roma, ar putea fi tocmai la Lampedusa. (…)
La început, când am aflat vestea venirii Papei am rămas puţin cam incredul, dar apoi – mai mult decât am înţeles, pot spune că am simţit apropierea inimii Papei faţă de această comunitate. (…)
În scrisoarea pe care i-am trimis-o Papei luna trecută i-am prezentat în linii generale ceea ce a trăit comunitatea în aceşti ultimi ani şi, în acelaşi timp, mi-am imaginat că lacrimile de emoţie ale Papei din momentul alegerii s-ar putea amesteca cu lacrimile de suferinţă şi de durere ale fiecărui bărbat şi ale fiecărei femei, inclusiv cu lacrimile noastre, ale celor care ne ducem existenţa zilnic pe această insulă, dar şi cu lacrimile celor care tranzitează insula din motive de imigraţie. (…)

La aflarea veştii, pe chipurile multora dintre credincioşi se putea citi incredulitatea. Cineva chiar mi-a spus: „Îmi tremură picioarele!”. Iar eu i-am răspuns: „Stai liniştit! Nu trebuie să te simţi aşa!” E clar că există multă emoţie, multă vibraţie, dar şi mult simţ de responsabilitate într-un anumit sens, căci ne dăm seama cum noi, de multe ori, istorisim suferinţe şi dificultăţi împărtăşite, încercând chiar să ridicăm vocea în faţa Europei.
De fapt, dacă pe de o parte Lampedusa este partea periferică, partea de pe urmă a Europei, este în acelaşi timp poarta de intrare în Europa dinspre Africa.
De fapt, până în prezent am istorisit multe suferinţe, dar a sosit pentru noi momentul – pentru noi şi pentru restul naţiunii – să se asculte ceea ce are să ne spună şi să ne sugereze Succesorul lui Petru, pornind de la Cuvântul lui Dumnezeu”.

R.V. – F. Colagrande/A.M.