„Generozitate fără frontiere”: iniţiative care sprijină caritatea Papei
RV 01 iul 2013. „O generozitate fără frontiere”: este mesajul care a
însoţit Ziua pentru Caritatea Papei, promovată duminică la nivel bisericesc în parohiile
din Italia. Iniţiativa, amintită de Sfântul Părinte la „Angelus” dar şi pe contul
său pe Twitter @Pontifex, a avut loc a doua zi după solemnitatea „Sfinţii Petru şi
Paul”, în care caritatea credincioşilor din lumea întreagă se concretizează într-o
ofertă specială pentru Papa, numită din cele mai vechi timpuri „Obolul Sfântului Petru”.
Donaţiile primite sunt puse la dispoziţia Papei pentru ca să poată răspunde
cu generozitate la solicitărilor celor care trăiesc, după cum ne-am obişnuit să auzim,
la „periferiile existenţei”.
Pentru o reflecţie despre importanţa generozităţii
personale şi comunitare într-un timp de criză economică,
Radio Vatican l-a contactat pe secretarul general al Conferinţei Episcopale Italiene,
mons. Mariano Crociata: ● „Printre primele lucruri pe care Papa Francisc
le-a spus ca Pontif a fost acela în care a amintit că Biserica Romei este Biserica
ce prezidează Bisericile surori în caritate. Este o caritate de comuniune şi solidaritate.
Să nu uităm că Sfântul Părinte vine, după cum a spus el însuşi, de la capătul pământului,
de la periferiile cele mai îndepărtate, şi nu doar în sensul geografic al cuvântului
dar şi în cel social, economic şi cultural. În această privinţă, Ziua pentru Caritatea
Papei dobândeşte o semnificaţie cu totul aparte, pentru că simţim că prin intermediul
său suntem strâns legaţi, mai mult ca oricând, de cei mai săraci, care pot fi şi cei
din apropierea noastră. Sunt acei ‚îndepărtaţi’ care au devenit ‚apropiaţi’ graţie
acestui mărturisitor şi slujitor al Evangheliei care acum conduce Biserica”.
„Obolul
Sfântului Petru” reprezintă o formă concretă de a răspunde la necesităţile celor mai
săraci. Continuă mons. Crociata: ● „Suntem porniţi, în aceste vremuri,
să fim îngrijoraţi din cauza crizei economice şi a dificultăţilor prin care trecem,
pentru că mulţi oameni au devenit mai săraci decât erau înainte. Acest fapt poate
să ne facă să credem, probabil, că slujirea carităţii este mai puţin importantă şi
mai puţin urgentă. Aş dori să spun că tocmai pentru că sărăcia a devenit mai mare
din cauza crizei economice, trebuie să fie şi mai mare generozitatea îndreptată spre
cele mai îndepărtate zone ale pământului, pentru că dacă noi avem greutăţi aici din
cauza sărăciei generalizate, în altă parte greutăţile au devenit şi mai mari, până
la a pune viaţa în pericol. Drept care, nu trebuie să ne închidem inimile, ci să le
deschidem şi mai mult, tocmai în aceste momente de dificultăţi, pentru că numai lărgind
inima spre solidaritate vom reuşi să creştem împreună şi să depăşim cu toţii împreună
criza în care ne aflăm”.