Papa Francisc: curaj şi insistenţă în rugăciune pentru a ajunge la inima Domnului

(RV – 1 iulie 2013) Trebuie să ne rugăm cu curaj Domnului, chiar cu insistenţă, cum a făcut Avraam: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de luni dimineaţă, din capela Casei Sfânta Marta din Vatican.

Papa a amintit că rugăciunea înseamnă de asemenea „a negocia cu Dumnezeu”, devenind chiar insistenţi, după cum ne învaţă Isus.
Sfânta Liturghie a fost concelebrată de cardinalul Kurt Koch şi de mons. Brian Farrell, participând de asemenea un grup de preoţi şi colaboratori ai Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor.

Să urmărim serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti, de la redacţia centrală în limba italiană:

Curajul şi insistenţa caracterizează rugăciunea adresată de Avraam Domnului, în apărarea Sodomei, după cum notează Papa Francisc, referindu-se la Prima Lectură a zilei. „Avraam este o persoană curajoasă, cu un mod curajos de a se ruga”, a explicat Pontiful, arătând cum în rugăciunea sa se simte forţa celui care vorbeşte faţă în faţă cu Dumnezeu şi, încearcă să apere acel oraş”, se roagă pentru aceasta cu insistenţă. În Biblie apare clar cum rugăciunea trebuie să fie curajoasă, a spus Sfântul Părinte:


Inserţia vocii Papei: Curaj şi insistenţă în rugăciune, asemenea cu Avraam

• „Când vorbim despre curaj ne gândim întotdeauna la curajul apostolic, la a merge să predicăm Evanghelia… Dar există şi curajul în faţa Domnului, acea libertate a cuvântului în faţa Domnului, libertatea cererii curajoase ce constă în a merge la Domnul şi a ne ruga Lui în mod curajos. Într-un fel ne face să râdem acest mod de a negocia a lui Avraam, acest „comerţ de tip fenician”, ce insistă asupra preţului, reuşind să facă să scadă de la cincizeci la zece. În fond, ştia că cerea ceva imposibil, dar continua în mod insistent şi curajos”.

Uneori, se merge la Domnul pentru „a-i cere ceva pentru o altă persoană”, se cere una, alta şi apoi se pleacă”. „Însă aceasta nu este rugăciune, căci dacă vrei ca Domnul să-ţi dea un har trebuie să faci ceea ce a făcut Avraam, să ceri cu insistenţa lui”, a atras atenţia Pontiful.

Sfântul Părinte ne spune că Isus însuşi ne aminteşte că trebuie să ne rugăm precum a făcut văduva cu judecătorul sau precum cel care merge să bată la poarta prietenului în timpul nopţii, cu insistenţă. Isus ne învaţă să ne rugăm cu insistenţă.
De asemenea, Isus elogiază femeia siro-feniciană care-i cere cu insistenţă lui Isus vindecarea fiicei sale.
Chiar dacă este obositoare, cu adevărat obositoare, rugăciunea trebuie făcută cu insistenţă, căci „insistenţa este atitudinea de rugăciune”.
Papa Francisc a amintit-o pe Sfânta Tereza care vorbeşte despre rugăciune ca despre „o negociere cu Domnul”, acest lucru fiind posibil doar „când există familiaritate cu Domnul”.
Revenind la exemplul rugăciunii dat de Avraam, Papa a arătat că profetul îşi ia motivaţiile pe care le foloseşte din inima Domnului:


Inserţia vocii Papei: A-l convinge pe Domnul prin propriile sale virtuţi

• „A-l convinge pe Domnul cu propriile sale argumente, prin propriile virtuţi ale Domnului, tocmai asta-i partea frumoasă. Expunerea argumentelor de către Avraam merge la inima Domnului, iar Isus ne învaţă acelaşi lucru: 'Tatăl cunoaşte cum stau lucrurile; El trimite ploaia asupra celor drepţi şi asupra celor păcătoşi şi face ca soarele să strălucească asupra celor drepţi ca şi asupra celor păcătoşi' şi Avraam merge înainte cu acest tip de argumentare.
Doresc să mă opresc asupra acestui aspect: rugăciunea înseamnă a negocia cu Domnul, chiar devenind inoportuni cu Domnul. A ne ruga înseamnă a-l lăuda pe Domnul pentru cât este de minunat, cerându-i să trimită şi asupra noastră din harurile sale, cerându-i Lui – care este atât de îndurător şi de bun – să ne ajute”.

Aş vrea – a spus Papa Francisc – ca azi, noi toţi să luăm în mână timp de cinci minute Biblia şi să citim cu calm Psalmul 102, rostit azi între cele două lecturi:

Inserţia vocii Papei:Cum să ne adresăm Domnului în rugăciune

• „'Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toată fiinţa mea să laude numele lui cel sfânt!/ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de darurile lui./El îţi iartă toate păcatele şi te vindecă de orice infirmitate. El îţi scapă viaţa de la pierzare
şi te încununează cu bunătate şi îndurare…' Şi Astfel vom învăţa ceea ce trebuie să-i spunem Domnului când îi cerem un har. 'Tu, care eşti îndurător, Tu care ierţi, dăruieşte-mi acest har'. Trebuie să facem aşa cum a făcut Avraam, cum a făcut Moise. Să mergem înainte în rugăciune, curajoşi, cu aceste argumente care provin din inima lui Dumnezeu”.

R.V./A.M.