Festivalul celor două lumi: ciclu de meditaţii despre operele de milostenie spirituală
(RV – 1 iulie 2013) După fericita experienţă de anul trecut în care predicile despre
cele şapte păcate capitale au trezit un interes deosebit în rândul publicului, anul
acesta „Festivalul celor două lumi”, din localitatea italiană
Spoleto, propune un nou ciclu de meditaţii dedicate Operelor de milostenie
spirituală. Sunt
şapte întâlnirile programate să aibă loc între 29 iunie şi 13 iulie, cu scopul redescoperirii
importanţei şi semnificaţiei acestor opere. Despre această iniţiativă ne vorbeşte
mons. Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare:
• „Credinţa nu este o teorie, credinţa este întâlnirea cu o persoană. Acum câteva
săptămâni, papa Francisc ne-a spus că trebuie să fim capabili să susţinem o cultură
a întâlnirii şi că întâlnindu-l pe Isus trebuie să ne întâlnim şi cu aproapele. Operele
de milostenie spirituală nu sunt altceva decât exigenţa de a exprima propria prezenţă
în lumea de azi. De multe ori, aceste opere nu ajung să se cunoască prin intelect
sau capacitatea memoriei, dar le întâlnim în mod zilnic, nefiind altceva decât expresie
a existenţei zilnice la care suntem chemaţi pe parcursul vieţii de credinţă, dorind
să-i dăm o semnificaţie şi s-o realizăm, căci Isus ne-a spus că ori de câte ori facem
acest lucru unuia dintre cei mici, de fapt o facem pentru El”. Întrebat despre
ciclul de predici intitulat „A-i sfătui pe cei care se îndoiesc”, preşedintele Consiliului
Pontifical pentru Noua Evanghelizare ne explică că „îndoiala ca atare nu este un element
negativ, ci o încercare de a cunoaşte mereu tot mai mult adevărul. „După cum spunea
Sfântul Augustin, încercarea de a crede conţine deja în sine adevărul, şi dacă se
au îndoieli este pentru că se doreşte tinderea spre adevăr”. Preşedintele dicasterului
vatican pentru noua evanghelizare sfătuieşte o apropiere faţă de persoanele în căutare,
devenind astfel capabili de milostenie, mergând în întâmpinarea celuilalt, fiindu-i
alături şi, fără a ne asuma o poziţie de superioritate, să ne propunem aproapelui
ca şi prieteni, însoţindu-l o bucată de drum”. R.V./A.M.