„Apostolul tinerilor”, mereu în corabia lui Petru: 60 de ani de la moartea PS Ioan
Suciu
(RV 27 iun 2013) Pe 27 iunie s-au împlinit 60 de ani de la moartea episcopului
greco-catolic Ioan Suciu, supranumit „apostolul tinerilor”. În această zi au
avut loc numeroase comemorări în bisericile, dar şi în sufletele celor care nu vor
uita niciodată sacrificiul tânărului episcop născut în 1907. Murind la închisoarea
din Sighet în 1953, torţionarii săi l-au îngropat în secret în Cimitirul
Săracilor din localitate pentru ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte
de el.
Memoria sa a rămas însă vie în inima tuturor românilor. Mai
mult, mărturia dată de PS Ioan Suciu a fost amintită şi dincolo de spaţiul spiritual
românesc, şi nu oriunde, ci la Roma, pe 7 mai din Anul Marelui Jubileu din 2000,
când Fericitul Ioan Paul al II-lea a prezidat la Colosseum Comemorarea Ecumenică a
Mărturisitorilor Credinţei din Secolul XX.
Vă propunem acum un amplu fragment
citit la Colosseum în 2000, luat din scrisorile trimise în 1948 credincioşilor săi
de episcopul Ioan Suciu:
«Pentru Biserica Română Unită acum este ceasul Vinerii
Mari. Acum, iubiţi credincioşi, ne arătăm dacă suntem ai lui Cristos, sau dacă ne
ducem cu Iuda vânzătorul. Acum, Domnul Isus, ne dă prilej să fim părtaşi la suferinţele
Sale pentru Biserica Sa. Fericiţi sunteţi dacă sunteţi batjocoriţi pentru Sfânta Sa
Biserică. Preamăriţi pe Dumnezeu pentru aceasta! Nu vă lăsaţi amăgiţi de comitete,
de vorbe, de veşti, de minciuni, ci staţi tari, neclătinaţi, statornici în credinţa
pentru care au sângerat moşii şi strămoşii noştri. Nu puneţi iscălitura voastră pe
nici un fel de hârtie prin care vi se cere să vă lepădaţi de legea părinţilor voştri.
Vă
vor ameninţa, vă vor bate, vă vor duce la judecăţi şi înaintea judecătorilor. Nu vă
înfricaţi, Dumnezeu este pentru fiecare din noi, şi nu ne va lăsa să fim ispitiţi
şi să suferim mai mult decât putem. Lumea se uită la noi, la credincioşii Bisericii
Unite. Privelişte suntem lumii! O, iubiţi credincioşi, să nu fim o turmă de Iuzi,
ci de mărturisitori ai credinţei, fii hotărâţi ai Bisericii lui Isus în Neamul românesc.
Nu
este decât o singură Biserică întemeiată de Isus, Biserica ale cărei chei le-a dat
Isus lui Petru Pescarul şi, prin el, urmaşilor lui, Episcopilor din Roma, care i-au
urmat în Scaun şi pe care-i numim Papi.
Nu este decât o singură Biserică a
lui Cristos, aceea zidită pe Petru: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica
Mea şi porţile Iadului nu o vor birui” şi aceasta este Biserica zidită pe Petru. Aceasta
este, iubiţi credincioşi, Biserica Catolică, iar între noi românii, Biserica Unită
cu Papa. Lui Petru şi urmaşilor săi li s-a dat puterea să pască turma binecuvântătoare
a sufletelor noastre, iar noi suntem oiţele şi mieluşeii. Nu fugiţi şi nu ieşiţi din
turmă, ca să nu rătăciţi!
Corabia Bisericii e lovită de furtună şi valuri,
nu săriţi din ea că valurile vă vor înghiţi, dar corabia nu se va scufunda. Şi dacă
vine altă Biserică, altă corabie, să-ţi spună: „Treci aici că se afundă corabia ta”,
Tu răspunde: „A mea nu se cufundă. Porţile Iadului nu o vor birui. Nu trec în corabia
ta. Nu ai cârmaci priceput. Corabia ta nu poate duce la liman, la poarta mântuirii”».