Papa Francisc: Să slujim Cuvântului lui Dumnezeu, nu idolatrizării avuţiilor şi a
grijilor acestei lumi
(RV – 22 iunie 2013) Bogăţiile şi preocupările lumii „sufocă Cuvântul lui Dumnezeu”,
a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de sâmbătă dimineaţă, celebrată ca de obicei
în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.
Pontiful a explicat că viaţa
noastră se sprijină pe trei pilaştri: alegere, legământ şi promisiune, spunând că
trebuie să ne încredinţăm Tatălui în trăirea prezentului fără teamă de ceea ce se
va întâmpla în viitor.
La Sfânta Liturghie a concelebrat mons. Arturo González,
episcop de Santa Clara (în Cuba), luând parte şi un grup de angajaţi ai Muzeelor Vaticane.
Mai
multe amănunte în serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti:
Papa
Francisc şi-a dezvoltat omilia plecând de la cuvintele lui Isus care avertizează că
„nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”. Pontiful s-a oprit asupra temei bogăţiei şi
a preocupărilor lumii care sufocă Cuvântul lui Dumnezeu, fiind precum spinii care
sufocă sămânţa căzută în pământ, despre care ne vorbeşte Parabola semănătorului:
•
„Avuţiile şi preocupările lumii sufocă Cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l lasă să crească.
Astfel, Cuvântul moare sufocat, pentru că nu este lăsat să se dezvolte. În acest
caz, nu se slujeşte Cuvântul lui Dumnezeu, ci se slujeşte bogăţiei şi preocupărilor
legate de această lume.” „Parabola semănătorului are un sens cronologic”, a explicat
Pontiful, „discursul urmând o logică legată de timp”, căci mai întâi se seamănă, apoi
vine ploaia care face să crească sămânţa. În schimb, avuţiile şi preocupările lumii
ne scot din această logică a timpului lui Dumnezeu.
Întreaga noastră viaţă
este fondată pe trei stâlpi: unul în trecut, altul în prezent şi un al treilea în
viitor, Pontiful explicând că pilastrul trecutului „este cel al alegerii de către
Domnul”, fiecare dintre noi putând de fapt spune: „Domnul m-a iubit şi m-a ales”,
„mi-a spus vino” şi, prin Botez, „m-a ales pentru a merge pe o cale: cea creştină”.
În schimb, viitorul priveşte „parcursul către o promisiune”, Domnul făcând „o
promisiune în privinţa noastră”, iar prezentul „este răspunsul pe care noi îl dăm
acestui Dumnezeu atât de bun care ne-a ales”. Cei trei pilaştri sunt aşadar: „alegerea,
legământul şi promisiunea”.
• „Însă cine este dependent de
bogăţiile acestei lumi nu este legat nici de trecutul şi nici de viitorul
Domnului, întreaga sa atenţie fiind concentrată pe prezent şi
pe averea pe care o idolatrizează, a explicat Sfântul Părinte. Pe
cel legat de bogăţii nu-l interesează nici trecutul şi nici viitorul, nu-l interesează
nici faptul că a fost ales de Dumnezeu şi nici promisiunile făcute de Domnul, tăind
astfel legăturile cu viitorul. Acest comportament nu duce însă nicăieri, este lipsit
de direcţie şi de orice promisiune, generând doar confuzie şi solitudine”.
De
aceea, Isus ne atrage atenţia că există doar două posibilităţi: fie alegerea Împărăţiei
lui Dumnezeu, fie alegerea preocupărilor acestei lumi. „Prin Botez”, a spus Pontiful,
„suntem aleşi de Domnul, în spirit de Iubire” şi devenim fii ai Tatălui care „ne-a
pus pe calea”. În acest fel şi viitorul este vesel, căci „mergem către o promisiune”,
iar Domnul este fidel şi nu dezamăgeşte. De aceea şi noi suntem chemaţi la fidelitate
fată de Tatăl ceresc care ne-a ales în trecut. În schimb, averile şi preocupările
sunt două aspecte care ne fac să uităm trecutul nostru şi ne fac să trăim ca şi cum
nu am avea un Tată.
• „Uitarea trecutului, neacceptarea prezentului, desfigurarea
viitorului: acestea sunt efectele bogăţiilor lumeşti şi ale preocupărilor.
Însă, Domnul ne spune: 'Fiţi liniştiţi! Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea
sa, şi toate celelalte se vor adăuga'. Să-i cerem lui Dumnezeu harul de a nu greşi
din cauza preocupărilor şi a idolatrizării avuţiilor şi de a păstra întotdeauna memoria
unui Tată care ne-a ales”.