Papa Francisc: este Isus secretul mărinimiei creştinului
(RV – 17 iunie 2013) Pentru un creştin, Isus este „totul”, de aici derivând mărinimia
sa: a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată în Capela Casei Sfânta
Marta din Vatican.
Pontiful
a subliniat încă o dată că dreptatea adusă de Isus este superioară celei a scribilor,
lege ce prevede „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.
La Sfânta
Liturghie a concelebrat cardinalul Attilio Nicora, fiind prezenţi de asemenea colaboratori
ai Autorităţii de Informaţie Financiară şi un grup de colaboratori ai Muzeelor Vaticane,
însoţiţi de directorul administrativ, părintele Paolo Nicolini. La celebrarea euharistică
a fost prezent de asemenea cardinalul arhiepiscop de Manila, Luis Antonio Tagle.
Ne
oferă mai multe amănunte, colegul nostru Alessandro Gisotti, de la redacţia
noastră centrală:
„Dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, tu
întoarce-l şi pe celălalt”, a spus papa Francisc concentrând omilia pe tulburătoarele
cuvinte pe care Isus le adresează discipolilor săi, imaginea palmei devenind „un clasic
pentru a râde de creştini”, a observat Episcopul Romei.
În viaţă, „logica normală
ne învaţă că trebuie să luptăm, să ne apărăm locul” şi dacă ni se dă o palmă „noi
dăm două” pentru că aşa ne apărăm, a notat Pontiful, spunând că le atrage mereu atenţia
părinţilor ca atunci când vor să-i mustre pe fii să nu le dea niciodată o palmă peste
obraz, pentru că „obrazul” este simbol al demnităţii.
Isus, însă, după palma
pe obraz merge şi mai departe şi spune să fie dată şi haina şi restul. „Justiţia adusă
de Isus este aşadar total diferită de „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Este
o altă dreptate pe care o putem înţelege când Sfântul Paul vorbeşte despre creştini
ca despre „persoane care nu posedă nimic” dar în schimb deţin totul, adică pe Isus Iată
deci că siguranţa creştinului constă tocmai în acest „totul” care este Isus, celelalte
lucruri neavând valoare pentru un creştin autentic. În schimb, a atras atenţia Pontiful,
„pentru spiritul lumii 'totul este reprezentat de lucruri, de bogăţie şi orgoliu,
de locuri sus puse', în vreme ce Isus este nimic. Iată de ce siguranţa creştină
este reprezentată tocmai de Isus, motiv pentru care – pentru un creştin nu înseamnă
ceva extraordinar să parcurgă 100 de kilometri când i se cere să meargă 10, sau să
dea şi haina când i se cere cămaşa. Secretul mărinimiei creştine şi al blândeţii este
Isus Cristos:
• „Creştinul este o persoană care îşi deschide inima
cu mărinimie pentru că are totul: pe Isus Cristos. Celelalte lucruri sunt 'nimic'.
Sunt bune, sunt necesare, dar în momentul confruntării alege întotdeauna „totul”,
reprezentat de Isus Cristos. Celelalte lucruri sunt nimic, sunt bune, sunt necesare,
dar în momentul confruntării aleg întotdeauna acest „tot” cu blândeţea tipic creştină
ce-i caracterizează pe discipolii lui Isus. Dar nu este uşor să se trăiască astfel,
pentru că se primesc multe palme, multe şi pe ambii obraji. Însă, creştinul autentic
este blând, mărinimos, îşi deschide inima. Când întâlnim însă creştini cu inima chircită,
închisă, micşorată…acela nu este creştinism, ci egoism cu mască de creştinism”.
Adevăratul creştin ştie să rezolve această opoziţie bipolară, această tensiune
dintre „totul” şi „nimic”, după sfatul dat de Isus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă”.
•
„Împărăţia lui Dumnezeu este 'totul', restul este secundar, nu este principal. Şi
toate greşelile creştinilor, ale Bisericii, toate greşelile noastre iau naştere de
la a da nimicului valoare de tot,în vreme ce
„totul”, Isus Cristos, pare să nu conteze. Nu este uşor să-l urmăm pe Isus, dar nu
este nici dificil, căci pe calea iubirii Domnul face lucrurile în aşa fel încât să
putem merge înainte, căci Domnul ne lărgeşte inima.
Aceasta este rugăciunea
pe care trebuie s-o facem atunci când ne aflăm „în faţa propunerii întoarcerii celuilalt
obraz, al dăruirii hainei pe lângă cămaşa cerută şi a parcurgerii 100 de kilometri
când ne-au fost ceruţi doar 10”. Trebuie să ne rugăm Domnului astfel încât să ne lărgească
inima încât să fim „mărinimoşi şi blânzi” şi să nu luptăm pentru „mărunţişurile şi
nimicurile de fiecare zi”.
• „Când cineva face opţiunea
pentru 'nimic' din aceste opţiuni iau naştere neînţelegerile în familii, în relaţiile
de prietenie, în societate, neînţelegeri care sfârşesc prin războaie
pentru 'nimic'! 'Nimicul' este întotdeauna sămânţă de război, pentru că este
grăunte al egoismului. Să-i cerem Domnului să ne deschidă inima, să ne facă umili,
blânzi şi mărinimoşi, căci noi avem 'totul', pe Isus Cristos. Fie ca Domnul să ne
ferească de acele probleme zilnice construite în jurul chestiunilor ce reprezintă
'nimicul'”.