O Biserică bogată este destinată îmbătrânirii; Evanghelia se vesteşte prin dăruire totală

(RV – 11 iunie 2013) Evanghelia se vesteşte cu simplitate şi dăruire totală, a subliniat papa Francisc la omilia de la Sfânta Liturghie din Casa Sfânta Marta din Vatican. Pontiful a reafirmat că a da mărturie în Biserică despre sărăcie ne salvează de la a deveni simpli organizatori de opere sociale. Serviciul audio:



Sfântul Părinte a subliniat de asemenea că dorinţa de a avea o „Biserică bogată” are ca rezultat o Biserică „destinată îmbătrânirii” şi „lipsei de vitalitate”.

La Sfânta Liturghie – concelebrată printre alţii şi de arhiepiscopul Gerhard Ludwig Müller, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei – au luat parte preoţi şi colaboratori ai departamentului vatican pentru credinţă.

Alessandro Gisotti, de la redacţia noastră centrală, ne oferă mai multe detalii în următorul serviciu:

„Nu purtaţi la brâiele voastre nici aur, nici argint, nici monede de aramă”: Sfântul Părinte şi-a dezvoltat omilia pornind de la îndemnul adresat de Isus Apostolilor, pe care-i trimite să vestească Împărăţia lui Dumnezeu. O vestire făcută cu simplitate, după cum este voinţa lui Isus, o simplitate ce lasă loc „puterii Cuvântului lui Dumnezeu” căci, dacă Apostolii nu ar fi avut „încredere în Cuvântul lui Dumnezeu”, poate că „s-ar fi ocupat de altceva”.

Papa Francisc a subliniat de asemenea „cuvântul cheie” al indicaţiilor date de Isus: „Gratis aţi primit gratis să daţi”. Totul este har, a adăugat, şi „când noi vrem să facem într-un mod în care „harul” este cumva lăsat la o parte, Evanghelia nu este eficientă:

• „Predicarea evanghelică i-a naştere din dăruirea totală, din uimirea generată, de mântuirea avută şi din ceea ce am primit gratis şi trebuie să dau gratis. Aşa a fost de la început. Sfântul Petru nu avea un cont în bancă şi când a trebuit să plătească taxele Domnul l-a trimis la mare să pescuiască un peşte pentru a găsi în acesta moneda pe care o avea de plătit.
Apoi, când apostolul Filip l-a întâlnit pe ministrul economiei al reginei nu s-a gândit: 'Ah, bine, să facem o organizaţie pentru a susţine Evanghelia…' Nu! Nu a făcut o afacere împreună cu el, ci a vestit, a botezat şi apoi a plecat”.

Împărăţia lui Dumnezeu, a continuat, este „un dar gratuit” şi încă de la originile comunităţii creştine acest comportament a fost subiect de tentaţie: există tentaţia de a căuta forţa în altceva decât în a dărui, în vreme ce forţa noastră constă în anunţul Evangheliei făcut în spirit de dăruire totală, fără a cere nimic în schimb.
Pontiful a amintit că şi în Biserică a existat mereu această tentaţie ce creează un pic de confuzie, Papa atrăgând atenţia asupra vestirii „ce poate să pară prozelitism”, aceea fiind o cale pe care nu trebuie mers.
Domnul, a adăugat Pontiful, „ne-a îndemnat să vestim, nu să facem prozeliţi”. Citându-l pe Benedict al XVI-lea, papa Francisc a amintit că „Biserica nu creşte graţie prozelitismului, ci datorită atracţiei”. Iar această atracţie – a adăugat – vine din mărturia celor care vestesc Evanghelia cu dăruire totală, fără să ceară nimic în schimb”.

• „Totul este har. Totul. Şi care sunt semnele care ne ajută să recunoaştem că un apostol trăieşte acest spirit de dăruire? Sunt multe, dar subliniez doar două: mai întâi, sărăcia. Vestirea Evangheliei trebuie să urmeze calea sărăciei. Iar mărturia acestei sărăcii constă în a nu avea averi; singura comoară fiind darul primit: Dumnezeu. Această gratuitate este bogăţia noastră.
A fi săraci ne salvează de la a deveni organizatori şi întreprinzători în Biserică. Desigur, trebuie duse mai departe iniţiativele Bisericii, iar unele sunt un pic complexe, dar este necesar un spirit de sărăcie şi nu unul de investitori sau de întreprinzători, nu-i aşa?”.

Biserica nu este o organizaţie neguvernamentală, a repetat Pontiful. Biserica este altceva şi ia naştere din această gratuitate: primită şi vestită. Sărăcia, a spus încă o dată Papa, „este un semn al acestei gratuităţi”.
Celălalt semn „este capacitatea de a-l lăuda pe Domnul, iar când un apostol nu trăieşte această gratuitate pierde capacitatea de a-l lăuda pe Dumnezeu”. A-l lăuda pe Domnul, de fapt, „este un act de totală dăruire, este o rugăciune „oferită cu maximă gratuitate”, fără a cere nimic, făcută doar pentru a-l lăuda pe Dumnezeu:

• „Aceste două elemente arată că un apostol trăieşte această gratuitate: sărăcia şi capacitatea de a-l lăuda pe Domnul. Şi când găsim apostoli care vor să facă o Biserică bogată, aceasta este o Biserică fără gratuitatea laudei Domnului, este o Biserică care îmbătrâneşte, care îşi pierde vitalitatea, devenind un fel de ONG. Să-i cerem astăzi Domnului harul de a recunoaşte această gratuitate. 'Gratis aţi primit gratis să daţi'. Să recunoaştem această gratuitate, acest dar al lui Dumnezeu şi să mergem mai departe în predicarea Evangheliei cu acest spirit de dăruire totală fără a cere nimic în schimb”.

R.V./A.M