Papa: ipocrizia este limba vorbită de cei corupţi; creştinul autentic vorbeşte cu
iubire şi adevăr
(RV – 4 iunie 2013) Un creştin autentic nu foloseşte acel limbaj „socialmente
educat” dar cu tendinţă spre ipocrizie, ci se face purtător de cuvânt al adevărului
Evangheliei, având transparenţa unor copii.
Aceasta este învăţătura
transmisă de papa Francisc la Sfânta Liturghie de marţi, 4 iunie, celebrată ca în
fiecare dimineaţă în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Au concelebrat: patriarhul
catolicilor armeni, Nerses Bedros XIX Tarmouni; mons. Fernando Vianney, episcop de
Kandy, în Sri Lanka şi mons. Jean Luis Brugues de la Biblioteca Apostolică Vaticană,
însoţit de un grup de colaboratori din cadrul instituţiei. La celebrarea euharistică
au fost prezenţi de asemenea preşedintele şi directorul general al Televiziunii publice
italiene RAI, Anna Maria Tarantola şi Luigi Gubitosi, împreună cu familiile lor.
Dar
să aflăm mai multe amănunte de la colegul nostru Alessandro De Carolis,
de la redacţia centrală în limba italiană:
Cei corupţi şi limba
preferată de aceştia: ipocrizia. Apoi scena evanghelică a tributului destinat lui
Cezar şi întrebarea vicleană a fariseilor şi a susţinătorilor lui Irod privind legitimitatea
acelui tribut sunt aspecte ce au suscitat reflecţia Papei privind ipocrizia, atitudine
cu care este abordat Isus astfel încât să fie împins „în cursă” Întrebarea privind
plătirea acestui tribut este făcută cu „vorbe pufoase, cu cuvinte frumoase şi foarte
mieroase”, a spus Papa, explicând astfel încercarea fariseilor de a se arăta prieteni
cu Isus. Dar totul este fals pentru că ei „nu iubesc adevărul” ci doar pe ei înşişi,
încercând astfel să înşele şi să-l implice pe celălalt în minciuna lor, în spunerea
neadevărului: • „Este întocmai limbajul corupţiei, al ipocriziei. Şi
când Isus le vorbeşte discipolilor, spune: 'Vorbireavoastră să fie:
'Da, da! 'Nu, nu!' Ipocrizia nu este un limbaj al adevărului, pentru
că adevărul nu umblă niciodată singur, ci este întotdeauna însoţit de iubire”
Nu există adevăr fără iubire. Iubirea este primul adevăr. Fără iubire nu există nici
adevăr. În schimb acei interlocutori ai lui Isus voiau un adevăr sclav al propriilor
interese. Aveau o formă de iubire, am putea spune, dar o iubire pentru ei înşişi,
acea idolatrie narcisistă care duce la trădarea celorlalţi, la abuzuri de încredere”.
Ceea ce pare un „limbaj convingător” duce în schimb la „eroare şi minciună”,
insistă papa Francisc. Şi, pe firul ironiei, observă că cei care se apropie în acest
mod ipocrit de Isus, cu această falsă amabilitate, sunt aceiaşi care vor merge să-l
prindă în Grădina Măslinilor pentru a-l conduce apoi la Pilat. Însă Isus le cere celor
care-l urmează tocmai contrariul acestui limbaj, le cere claritate: „Da, să fie da;
nu să fie nu”, le cere „un cuvânt de adevăr şi de iubire”.
•„Iar
blândeţea pe care ne-o cere Isus nu are nimic în comun cu această adulaţie, cu acest
mod mieros de a avansa. Nu are absolut nimic în comun! Blândeţea este simplă;
este asemenea blândeţii unui copil, un copil nefiind ipocrit pentru că nu este corupt.
Când Isus ne spune: 'Vorbirea voastră să fie 'Da, da! 'Nu, nu!', aşa cum vorbesc copiii,
ne spune să vorbim exact în mod opus vorbirii fariseilor”.
Ultima consideraţie
priveşte acea „anumită slăbiciune interioară, stimulată de 'orgoliu' care ne face
să ne placă 'să se spună lucruri bune despre noi'. Cei corupţi 'ştiu acest lucru'
şi 'încearcă să ne înmoaie prin acest limbaj'.
• „Să ne gândim bine
azi: care este modul nostru de a vorbi? Vorbim cu adevăr, cu iubire, sau vorbim un
pic acel limbaj social, de persoane educate care spun lucruri frumoase fără să
creadă ceea ce spun? Limbajul nostru să fie evanghelic, fraţilor! Apoi, ipocriţii
care încep cu lauda, cu adulaţia şi toate acestea sfârşesc prin a căuta martori falşi
pentru a-i acuza pe cei pe care mai înainte îi adulau. Să-i cerem astăzi Domnului
ca modul nostru de a vorbi să fie ca al celor simpli, precum vorbirea copiilor, a
fiilor lui Dumnezeu, spunând adevărul cu iubire”.