Papa: Nu se urmează Isus pentru a face carieră; calea Sa este Crucea
(RV – 28 mai 2013) Vestirea lui Isus nu este asemenea unei poleieli, a unei spoieli,
ci pătrunde în interior, la inimă, pentru a ne schimba: a spus papa Francisc
la Sfânta Liturghie celebrată pe 28 mai, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.
Pontiful a amintit încă o dată că a-l urma pe Isus nu înseamnă a dobândi mai
multă importanţă, căci calea sa este cea a Crucii.
La Sfânta Liturghie,
concelebrată împreună cu mons. Rino Fisichella şi mons. José Octavio Ruiz Arenas,
preşedintele respectiv secretarul Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare
a participat un grup de preoţi din cadrul aceluiaşi departament şi un grup de angajaţi
ai Centralei termoelectrice şi ai laboratorului de lemnărie din cadrul Guvernatoratului
vatican, însoţiţi de inginerul Pier Carlo Cuscianna, directorul Serviciilor Tehnice
ale Guvernatoratului.
Ne oferă mai multe amănunte colegul nostru Alessandro
Gisotti de la redacţia centrală în limba italiană:
Ce premiu vom primi urmându-l pe Isus? În omilie, papa Francisc a pornit de
la întrebarea adresată de Petru lui Isus şi care, în fond, priveşte viaţa fiecărui
creştin. Isus le răspunde celor care-l urmează cu „haruri foarte abundente” dar
însoţite de „persecuţie”, a spus Pontiful explicând că urmarea lui Isus este o cale
a „coborârii”, o cale care „se sfârşeşte prin Cruce”
„Iată de ce”, a adăugat
Papa, „vor exista mereu dificultăţile, persecuţiile”; acestea vor fi mereu pentru
că Isus a urmat această cale înaintea noastră. Pontiful a atras atenţia asupra faptului
că lipsa dificultăţilor din viaţa unui creştin şi o existenţă în care totul este bine
şi frumos indică o situaţie în care ceva nu este în regulă”, o situaţie în care persoana
respectivă este „foarte prietenă cu spiritul lumii, al mondenităţii”, fapt ce reprezintă
tocmai tentaţia pentru un creştin, tentaţia ...
•… „De a-l urma
pe Isus, da, dar până la un anumit punct; de a face din urmarea lui
Isus o formă culturală, în sensul că sunt creştin, am această cultură, dar fără exigenţa
adevăratei urmări a lui Isus,fără exigenţa de a merge pe calea sa. Dacă se
urmează Isus în sensul unei propuneri culturale, atunci această cale este folosită
ca trambulină pentru a ajunge tot mai sus şi a avea mai multă putere, iar istoria
Bisericii este plină de astfel de exemple, începând cu unii imperatori şi apoi mulţi
guvernatori şi atâtea alte persoane. Chiar şi unii – nu vreau să spun mulţi, ci doar
câţiva – preoţi şi episcopi, nu? Sunt şi cei care spun că ar fi mulţi, dar de fapt
sunt doar unii care gândesc că a-l urma pe Isus este un mod de a face carieră”.
Papa
a amintit că în trecut, „în literatura de acum două secole”, se obişnuia să se spună
despre unul dintre copiii unei familii că „dorea să urmeze cariera ecleziastică”,
Papa reliefând că „mulţi creştini, tentaţi de spiritul lumii, cred că a-l urma pe
Isus este ceva bun pentru că ar fi un mod de a face carieră şi de a merge mai departe”.
Dar nu este acesta spiritul creştin autentic, ci este comportamentul lui Petru care-i
vorbeşte lui Isus despre carieră, Isus răspunzându-i: „Da, îţi voi da totul, împreună
cu persecuţia”, căci nu poate fi îndepărtată Crucea de pe calea lui Isus; Crucea există
întotdeauna.
Şi totuşi, a atras atenţia Papa, aceasta nu înseamnă că un creştin
trebuie să-şi facă rău. Creştinul îl urmează pe Isus din iubire, dar este diavolul
cel care din invidie combină multe dificultăţi”, iar spiritul lumii „nu tolerează
mărturia creştină”:
• „Gândiţi-vă la Maica Tereza: ce spune spiritul lumii
despre Maica Tereza? Ah, da, Fericita Tereza, un suflet frumos, o femeie care
a făcut mult bine altora… Dar spiritul lumii nu face cunoscut şi faptul că Fericita
Tereza de Calcutta stătea zilnic multe ore în adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament.
Nu, în mondenitate nu se spune acest lucru niciodată, reducând activitatea creştină
doar la acţiune socială ca şi cum existenţa creştină ar fi un strat de vopsea, ca
şi cum creştinismul ar fi o poleială. Însă, vestirea lui Isus merge în profunzime,
la inimă, pătrunde în interior şi ne schimbă. Iar acest lucru nu este tolerat de spiritul
lumii, nu este tolerat şi tocmai de aceea există persecuţiile”.
Cine lasă
propria casă, propria familie pentru a-l urma pe Isus, a spus papa Francisc, primeşte
de o sută de ori mai mult „deja acum, în acest moment”. De o sută de ori împreună
cu persecuţiile. Iar acest lucru nu trebuie uitat:
• „Urmarea lui Isus
este tocmai aceasta: a merge cu El din iubire, pe urmele lui, pe aceiaşi cale,
pe acelaşi drum. Iar spiritul lumii nu va tolera acest lucru şi ne va face să
suferim, să trăim aceiaşi suferinţă ca şi Isus. Să cerem acest har: să-l urmăm pe
Isus pe calea pe care ne-a indicat-o şi pe care ne-a învăţat să mergem. Partea frumoasă
este că Isus nu ne lasă niciodată singuri. Niciodată. Este mereu cu noi. Aşa să fie!”