Arhiepiscopul auxiliar de Buenos Aires: stilul Papei Francisc, o Biserică între oameni
(RV, 16 mai 2013) Acum două luni a fost ales urmaş al lui Petru, card. Jorge
Mario Bergoglio, actualul Papă Francisc. Spontaneitatea şi stilul său unic de a-l
mărturisi pe Isus Cristos au impresionat întreaga omenire. Mons. Eduardo Garcia, arhiepiscopul
auxiliar de Buenos Aires, a fost alături de noul papă timp 21 ani şi a vorbit despre
„simplitatea” noului Suveran Pontif într-un interviu acordat colegei noastre
Debora Donnini:
Garcia - Cel mai mult m-a impresionat „profilul său umil”
în faţa oricărei întâmplări: nu căuta locul cel mai cunoscut, ci pe cel mai simplu.
Chiar şi atunci când a devenit vicar general al arhidiecezei, cea mai importantă funcţie
după arhiepiscop, şi-a păstrat această atitudine umilă. Mă impresionează mult că este
o persoană cu un „profil atât de umil”, dar cu o profunditate spirituală foarte puternică,
foarte mare.
Donnini – „Duioşie” şi „milostivire” sunt două cuvinte foarte
importante pentru Papa Francisc. „Milostivire” este cuvântul pe care l-a folosit în
primul său Angelus, iar cuvântul „duioşie” l-a folosit la Sfânta Liturghie a începutului
său de Pontificat. Pentru dumneavoastră aceste două cuvinte sunt caracteristice când
vă gândiţi la Papa Francisc?
Garcia – Da, cred că sunt specifice şi pentru
relaţia sa cu Dumnezeu. El experimentează milostivirea lui Dumnezeu, experimentează
duioşia lui Dumnezeu care se apropie de noi cu căldura unui tată şi a unei mame, pentru
că au această privire duioasă, sufletul lor este aşa de simplu şi sunt capabili să
practice milostivirea care este iertare, companie, ajutor. Cred că aceste cuvinte
au marcat nenumărate mesaje şi acţiuni ale Papei Francisc. Cât timp a fost arhiepiscop
la Buenos Aires încerca mereu să aplaneze tensiunile, fără a merge niciodată la extreme,
pentru că experienţa sa este aceea că Dumnezeu ne însoţeşte, ne urmează, ne susţine,
ne cunoaşte şi aşteptă mereu un răspuns, o schimbare, o atitudine nouă.
Donnini
– Cum vedeţi ministerul lui? Îl putem considera un serviciu adus poporului lui Dumnezeu?
Garcia
– Cred că înainte ca el să vadă ministerul său ca pe un serviciu îl consideră paternitate,
pentru că trăieşte cu poporul lui Dumnezeu paternitatea lui Dumnezeu ca tată. Aşadar,
când cineva iubeşte cu acest suflet de tată, poate servi într-o manieră simplă. De
fapt, dacă experimentează această paternitate a lui Dumnezeu, experimentează şi paternitatea
poporului său. Slujirea ia naşte, pe bună dreptate, din paternitate.
Donnini
– La prima audienţă generală Papa Francisc ne-a invitat să mergem la periferiile existenţei
şi să deschidem uşile parohiilor. Ce înseamnă acest lucru şi ce a făcut el în acest
sens la Buenos Aires?
Garcia – Cu siguranţă este o stradă pe care am parcurs-o
la Buenos Aires în ultimii 10 ani. O Biserică care iese, este o Biserică prezentă
acolo unde se află lumea. Una dintre propunerile pastorale ale Bisericii noastre se
desfăşoară în Săptămâna Mare, atunci când oraşul se transformă într-un sanctuar în
care se experimentează prezenţa lui Dumnezeu: ieşim pe străzi pentru a ne mărturisi
credinţa prin gesturi, având o atitudine misionară. Pentru Papa Francisc noua evanghelizare
are un nume: misiune. La fel ca la începuturile Bisericii, trebuie să fim acolo unde
se află lumea, împărţind cu ei viaţa şi arătându-ne acolo credinţa şi trăirea noastră:
o Biserică cu uşile deschise nu doar pentru a-l primi pe cel care vine, ci pentru
a merge în întâmpinarea poporului; nu pentru a captura lumea, ci pentru a o încuraja
cu experienţa credinţei.
Donnini – Aşadar, Papa Francisc doreşte ca Biserica
însăşi şi creştinii să trăiască mereu o dimensiune misionară în două sensuri: aceea
de a merge împreună şi de a-l propovădui pe Isus Cristos cu o atitudine constantă…
Garcia – Ca şi un lucru adevărat mereu. Trebuie să ne gândim la întreaga activitate
a Bisericii noastre, precum şi la toată viaţa noastră de creştini în dimensiunea misionară
şi nu doar într-o dimensiune intimă a credinţei. Să ne gândim aşadar la întreaga viaţă
a parohiei: cateheza, liturgia, acţiunile sociale, în această dimensiune misionară
care, în mod esenţial, este întâlnirea cu ceilalţi. Iar anunţul se face în această
întâlnire, pentru că atunci când se întâlneşte o persoană, fiecare aduce cu el ceea
ce are şi ceea ce este. Când ieşim pentru a-i întâlni pe ceilalţi, dacă credem cu
adevărat, credinţa se manifestă. Ceea ce vedem la Papa Francisc este ceea ce el este,
arătând mereu ceea ce a trăit mereu ca preot, ca episcop între noi, iar acest lucru
face ca gesturile sale să fie autentice. Ca Papă face ceea ce a făcut mereu ca preot,
ca episcop, cu acest dar pe care i l-a dăruit Domnul în acest moment: harul unei bucurii
care se observă, o bucurie evidentă.