Papa Francisc: să nu ne izolăm în egoism; cine-şi dăruieşte viaţa din iubire nu este niciodată singur

(RV – 14 mai 2013) Avem nevoie de „o inimă largă” care să fie capabilă de iubire, a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marţi dimineaţă, în capela casei „Sfânta Marta” din Vatican.
Papa a atras atenţia asupra egoismului care, aşa cum s-a i s-a întâmplat lui Iuda conduce la izolarea propriei conştiinţe şi, în final, la trădarea lui Isus.
Episcopul Romei a concelebrat împreună cu arhiepiscopul de Medellín, Antonio Tobón Restrepo, la Liturghie luând parte un grup de angajaţi ai Muzeelor Vaticane şi unii elevi al Colegiului Pontifical Portughez.

Mai multe amănunte, în serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti:

Dacă vrem cu adevărat să-l urmăm pe Isus, trebuie „să trăim viaţa ca pe un dar” de oferit altora, nu ca pe „o comoară de conservat”, a evidenţiat Sfântul Părinte care s-a oprit în omilie asupra contrastului dintre calea iubirii şi cea a egoismului.
Isus, a spus Pontiful, ne propune azi un cuvânt forte: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: a-şi da propria viaţă”. Dar, lectura Evangheliei ne arată şi o altă persoană, pe Iuda, „care avea tocmai comportamentul contrar”, de aceea „Iuda nu a înţeles niciodată ce înseamnă un dar”, a explicat Succesorul lui Petru:

• „Să ne gândim la momentul în care Maria Mgdalena spală picioarele lui Isus cu nardul care era atât de scump: este un moment plin de religiozitate, un moment de gratitudine, de iubire. Dar Iuda se rupe de această trăire şi face o critică amară, spunând: „Acest parfum de nard ar putea fi utilizat pentru săraci”. Aceasta este prima referire pe care am găsit-o în Evanghelie despre sărăcie ca ideologie. Ideologia nu ştie ce este iubirea, pentru că nu ştie să se dăruiască”.

Iuda, a observat papa Francisc, „era desprins de ceilalţi, în singurătatea lui”, iar acest comportament egoist a crescut tot mai mult, până la trădarea lui Isus. Cine iubeşte, a adăugat, „îşi dă viaţa ca pe un dar”; egoistul, în schimb „se preocupă doar de propria viaţă şi creşte în acest egoism, devenind un trădător, şi rămânând singur”. În schimb, cine-şi dă viaţa pentru iubire nu este niciodată singur: este mereu în comunitate şi în familie”.
În rest, a atras atenţia Sfântul Părinte, „cel care izolează propria conştiinţă în egoism”, până la o urmă o pierde. Şi astfel a sfârşit Iuda, „ca un idolatru, avid de bani”, a explicat papa Francisc:

• „Şi această idolatrie l-a condus la izolare faţă de comunitatea celorlalţi. Aceasta este drama conştiinţei izolate: când un creştin începe să se izoleze, îşi izolează şi conştiinţa de sensul comunitar, de sensul Bisericii, de acea iubire pe care ne-o dă Isus.
În schimb, creştinul care-şi dă viaţa, care „o pierde” cum spune Isus, o găseşte, o regăseşte, pe deplin. Iar acela care, precum Iuda, vrea să o conserve pentru sine, până la urmă o pierde.
Ioan spune că „în acel moment Satana a intrat în inima lui Iuda”. Şi trebuie să spunem că „Satana este un rău platnic. Ne înşeală întotdeauna, dar întotdeauna!”

Isus în schimb iubeşte şi se dăruieşte întotdeauna, Şi acest dar al său de iubire, a spus Papa Francisc, ne îndeamnă să iubim „pentru a da roade, iar acestea rămân”.
Sfântul Părinte şi-a încheiat omilia cu o invocaţie către Duhul Sfânt:

• „În aceste zile de aşteptare a solemnităţii Rusaliilor, să cerem: „Vino, Duhule Sfânt, vino şi dăruieşte-mi această inimă largă, această inimă care să fie capabilă să iubească cu umilinţă, cu blândeţe, dar întotdeauna o inimă largă care să fie capabilă să iubească.
Şi să cerem Duhului Sfânt harul de a ne elibera de cealaltă cale, cea a egoismului, care până la urmă sfârşeşte rău. Să-i cerem acest har”.

R.V./A.M.

Aici, serviciul audio: