Papa Francisc superioarelor majore: Fiţi vesele şi materne!

(RV, 09 mai 2013) „Fiţi vesele pentru că este frumos să-l urmezi pe Isus”, le-a spus Papa Francisc superioarelor majore din întreaga lume la finalul adunării lor plenare, desfăşurată miercuri, 8 mai, în Aula Paul al VI-lea. La întâlnirea de la Roma au fost prezente peste 800 de călugăriţe din 75 de ţări, reprezentându-le pe cele aproximativ 700 de mii de călugăriţe din întreaga lume. Tema întâlnirii din acest an a fost „Exercitarea autorităţii conform Evangheliei”.

Relatează colega noastră Roberta Gisotti:

„Ce ar fi Biserica fără voi? I-ar lipsi maternitatea, afecţiunea, instinctul matern!”

„Vă mulţumesc”.

Exprimându-şi recunoştinţa pentru „misiunea lor nu întotdeauna uşoară”, Papa a subliniat:

„Este Cristos cel care v-a chemat să-l urmaţi în viaţa consacrată, de aceea trebuie neîncetat să îndepliniţi un ‘exod’ personal pentru a vă centra existenţa pe Cristos şi pe Evanghelia sa, pe voinţa lui Dumnezeu, debarasându-vă de propriile planuri, pentru a putea spune împreună cu Paul: ‘Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine’”.

Exod care „conduce pe drumul adorării Domnului şi al serviciului adus Lui în fraţi şi în surori, mai ales prin cei trei pilaştri ai existenţei voastre: ascultarea, sărăcia, castitatea”.

„Ascultarea înţeleasă ca supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu, prin intermediul acţiunii interioare a Duhului Sfânt, inspiraţie autentificată de Biserică, acceptând că ascultarea trece şi prin medieri umane”.

Papa a explicat că „raportul autoritate-ascultare se încadrează într-un context mai amplu al ministerului Bisericii şi constituie o activitate particulară a misiunii mediatoare”.

„Sărăcia, ca depăşire a oricărui egoism în logica Evangheliei care ne învaţă să ne încredinţăm Providenţei lui Dumnezeu. Sărăcia ca semn pentru întreaga Biserică că nu suntem noi cei care construim Împărăţia lui Dumnezeu, că nu mijloacele umane o fac să crească, ci în primul rând puterea, harul Domnului care lucrează prin slăbiciunea noastră”.

Sărăcia înseamnă “solidaritate”, “împărtăşire”, “caritate”, acestea „exprimându-se în sobrietatea şi în bucuria moderată pentru a ne feri de idolii materiali care eclipsează sensul autentic al vieţii”.

„Sărăcia se învaţă alături de cei umili, săraci, bolnavi şi de toţi cei care se află la periferiile existenţiale ale vieţii. Sărăcia teoretică nu ne foloseşte, nu ne foloseşte, aceasta se învaţă atingând trupul Cristosului sărac în cei umili, săraci, bolnavi, copii…”

„Castitatea este o carismă preţioasă care lărgeşte libertatea de a se dărui lui Dumnezeu şi celorlalţi cu iubire, milostivire, apropiere de Cristos”.

„Dar vă rog, o castitate ‘fecundă’, o castitate care să nască fii spirituali în Biserică. Femeia consacrată este mamă, trebuie să fie mamă şi nu „fată bătrână”! Mă scuzaţi, vorbesc puţin cam…”

„Fiţi mame, imagini ale Mariei – Mamă şi ale Bisericii – Mamă”.

„Este de neconceput Maria fără maternitatea sa; nu se poate concepe Biserica fără maternitatea sa, iar voi sunteţi icoane ale Mariei şi ale Bisericii”.

Referitor la conceptele de autoritate şi serviciu, teme centrale ale acestei întâlniri, Papa a reamintit că „pentru om, de multe ori, autoritatea este sinonim de posesie, de dominare, de succes”, dar, „pentru Dumnezeu, autoritatea este mereu sinonimă cu serviciul, smerenia, iubirea”.

„Să ne gândim la daunele, să ne gândim la daunele pe care le cauzează poporului lui Dumnezeu bărbaţii şi femeile carieriste, oportuniştii, care ‘folosesc’ poporul, Biserica, fraţii şi surorile – cei care servesc cu adevărat -, ca trambulină pentru propriile interese şi ambiţii personale. Aceştia fac un mare deserviciu Bisericii!”

Papa Francisc le-a invitat pe călugăriţe să-şi trăiască propria carismă în comuniune cu Biserica, „simţind” mereu suflul Bisericii pentru că anunţul şi mărturisirea Evangheliei „nu sunt niciodată un act izolat sau de grup”.

„A ‘simţi’ suflul Bisericii care ne-a născut în botez; a „simţi” cu Biserica care găseşte o expresie filială în fidelitatea faţă de Magisteriu, în comuniune cu Păstorii şi cu succesorul lui Petru, episcopul Romei, semnul vizibil al unităţii”.

Este „absurd să vrei să trăieşti cu Isus fără Biserică, să-l urmezi pe Isus în afara Bisericii, să-l iubeşti pe Isus fără să iubeşti Biserica”.

De fapt, fiind esenţa lui Isus şi a Evangheliei sale, autoritatea trăită ca serviciu de iubire, trebuie ‘simţită’ în şi cu Biserica – Mamă”.
(RV - Roberta Gisotti - H.A.C.)

Aici, serviciul audio: