A iubi Biserica înseamnă şi a avea curajul să iei decizii dificile, încărcate de suferinţă: PS Virgil Bercea, în Pastorala de Paşte

(RV – 6 mai 2013) „Ziua Învierii Domnului este o zi de bucurie indiferent după care calendar este sărbătorită. Să nu uităm, însă, că de fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie comemorăm de fapt Învierea Domnului, trecerea de la moarte la viaţă deci şi învierea noastră împreună cu El”, a scris PS Virgil Bercea la începutul Scrisorii Pastorale prilejuite de Sărbătoarea Învierii Domnului, scrisoare publicată pe situl eparhiei de Oradea.

Episcopul greco-catolic de Oradea a pus în centrul Scrisorii Pastorale două fragmente: unul al Papei emerit; Benedict al XVI-lea şi celălalt al Papei Francisc, actualul Pontif, îndemnându-i pe credincioşi să mediteze şi să interpreteze două evenimente recente care au marcat viaţa Bisericii Catolice.
Referindu-se la fragmentul în care, vorbind despre Biserică, Benedict al XVI-lea a descris Biserica ca pe o corabie în care Domnul a fost şi este mereu prezent, chiar şi atunci „când părea să doarmă”, PS Virgil a amintit momentele sale luminoase, precum Unirea cu Roma, „care a creat redeşteptarea naţională şi spirituală a românilor”, Şcolile Blajului care au pus bazele culturii române, adunarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 1848 când s-a strigat „vrem să ne unim cu ţara”; reînvierea din 1989, „ridicarea Bisericii noastre la rangul de Arhiepiscopie Majoră”, a scris episcopul de Oradea care a amintit şi zilele înnourate ale desfiinţării Bisericii Greco-Catolice din 1948 de către comunişti, arestarea episcopilor, a preoţilor şi a credincioşilor, puşcăriile şi canalul, moartea şi cimitirele fără cruci, dar şi perioada de după căderea ”cortinei de fier”, când „nu i-au fost restituite Bisericii drepturile confiscate”.
„Da, Biserica noastră a trecut prin vremuri bune şi vremuri de restrişte dar, şi noi, am ştiut întotdeauna că suntem în corabie cu Sfântul Petru şi cu Apostolii şi că Domnul era acolo, chiar dacă 'părea că doarme câteodată'”, a spus PS Virgil Bercea, subliniind: „El a fost mereu la cârmă şi nu a lăsat Biserica să se scufunde, iar acum Domnul o face să strălucească prin martirii ei care, rând pe rând, vin ridicaţi la cinstea altarelor.
„A iubi Biserica înseamnă şi a avea curajul să iei decizii dificile, încărcate de suferinţă” , a accepta martiriul, a renunţa la putere şi la totul pentru binele Bisericii şi din iubire faţă de Hristos cel Înviat. Mare Papa Benedict prin curajul său şi prin renunţarea de sine pentru binele Bisericii”.

„În Ziua Învierii, să ne luminăm şi să ne îmbrăţişăm unii pe alţii şi să ne zicem fraţilor” la tot omul de bunăînvoire! Mari, minunate şi uneori misterioase şi neînţelese lucruri s-au întâmplat la umbra crucii în corabia Bisericii! Să nu uităm că şi noi, Biserica noastră, suntem într-un alt capăt de lume, iar crucea când ne-a luminat, când ne-a umbrit existenţa de-a lungul vremii. Dar, în lumina şi în umbra crucii am fost mereu cu Maica Sfântă iar în buchetul de flori pe care Sfântul Părinte, Papa Francisc, l-a depus recent pe altar, înaintea icoanei Maicii Domnului, eram şi noi, fiecare cu bucuriile şi necazurile sale. Domnul ne-a fost maestru şi stăpân al sufletelor, ne-a condus pe drumul crucii şi am fost împreună cu El răstigniţi şi, tot împreună cu El, celebrăm biruinţa vieţii asupra morţii la fiecare Sfântă Liturghie”, a spus PS Virgil Bercea în încheierea Pastoralei de Paști, adresată credincioşilor eparhiei de Oradea.

R.V./A.M.

Aici, serviciul audio: