O sclavă braziliană, ridicată la cinstea altarelor

RV 04 mai 2013. Sâmbătă seară, la ora intrării noastre în emisie, începe în Brazilia ceremonia de beatificare a Franciscăi de Paula De Jesus, cu numele de alint „Mătuşa Francisca” (sau „Chica”), sclavă. A murit în 1895.

S-ar spune că întreaga ei viaţă a fost un drum de neobişnuită libertate. Creşte fără un nume de familie, pentru că, fiind fiica naturală a unei sclave, nu are dreptul la această demnitate. Tatăl era, probabil, patronul fermei la care lucra mama.

Analfabetă, a învăţat de la mama un singur lucru: rugăciunea rozariului. Orfană din adolescenţă, mama îi lasă ca moştenire nu bani sau avere, pentru că nu are, dar ceea ce are: iubirea faţă de Isus Cristos, Fecioara Maria şi de toţi oamenii.

Mai târziu îşi dobândeşte libertatea dar refuză orice propunere de căsătorie. Organizează acasă la ea în fiecare zi momente de rugăciune. Căsuţa ei simplă devine curând loc de pelerinaj pentru cei săraci şi bogaţi din toate colţurile Braziliei.

Nu avea în mâini decât lănţişorul, coroniţa Rozariului. Cu cât se dăruia mai mult lui Dumnezeu, cu atât îşi dădea seama că este liberă.

Dintr-o dată „Mătuşa Chica” devine bogată după moartea fratelui, care îi lasă moştenire o avuţie imensă. Dar la fel de repede devine săracă, după ce a împărţit toate la cei săraci. Păstrează doar o sumă de bani, cu care avea de gând să construiască o capelă dedicată Neprihănitei Zămisliri.

A murit la peste 80 de ani, în 1895, şi a fost înmormântată în capela pe care a ridicat-o Maicii Domnului. Mulţi continuă să vină şi astăzi la mormântul ei, ca să regăsească gustul rugăciunii către Sfânta Fecioară, dar şi adevărata libertate a spiritului arătată de cea care cândva a fost o sclavă, iar acum „Fericita” Francisca.

(rv – S. Centofanti / A.D.)