În curând două noi Fericite: Maria Cristina de Savoia şi Maria Bolognesi

(RV – 3 mai 2013) O regină care s-a dedicat săracilor şi o mistică care purtat în propriul trup suferinţele lui Isus, oferindu-le celor bolnavi. Este vorba de Maria Cristina de Savoia şi de Maria Bolognesi, două viitoare Fericite ale căror miracole au fost recunoscute de Biserică şi care vor fi în curând ridicate la cinstea altarelor.

Decretele care privesc virtuţile eroice ale altor doi Slujitori ai lui Dumnezeu – preotul Gioacchino Rossellò i Ferrà, fondatorul congregaţiei Preasfintele Inimi, a lui Isus şi a Mariei şi călugăriţa Maria Teresa a Sfântului Iosif, fondatoarea congregaţiei Surorile Carmelite ale Pruncului Isus au fost promulgate vineri de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, după autorizaţia acordată joi de papa Francisc cardinalului Angelo Amato.

Colegul nostru Alessandro de Carolis, de la redacţia centrală, ne oferă câte un scurt medalion al viitoarelor Fericite Maria Cristina de Savoia şi Maria Bolognesi:

Se întâmpla în jurul anului 1830. O trăsură traversa străzile strâmte ale oraşului italian Napoli. La un moment dat trăsura se opreşte brusc, din aceasta coborând regina în persoană care, cu graţia caracteristică, se îngenunchează fără să-i pese de noroiul străzii. De la fereastra trăsurii văzuse trecând un preot care ducea Preasfântul Sacrament unui bolnav. Dar gestul Marie de Savoia nu ar fi putut surprinde pe nimeni, căci era cunoscută religiozitatea reginei şi dăruirea acesteia faţă de săraci. De acord cu soţul său, regele de Napoli, Ferdinand al II-lea, Maria de Savoia a stabilit chiar în ziua nunţii ca o parte din banii pentru sărbătoarea de nuntă să fie donaţi pentru zestrea a 240 de tinere mirese sărace şi pentru redobândirea de către mai mulţi săraci a bunurilor amanetate pentru a putea trăi. Pentru Maria Cristina nu doar săracii au reprezentat o datorie morală dar şi mulţi condamnaţi la moarte care, datorită intervenţiei sale, au fost graţiaţi.

Spre deosebire de Maria Cristina de Savoia, cealaltă viitoare Fericită italiană – Maria Bolognesi, originară din provincia de Rovigo – a trăit în în secolul XX într-un ambient de extremă sărăcie, cunoscând mizeria şi foamea, dar ea a răspuns tuturor dificultăţilor cu rugăciunea devenită o necesitate vitală. Mariei Bolognesi a purtat în propriul trup stigmatele, suferinţele şi rănile Pătimirii Mântuitorului, dar nimic nu a împiedicat-o să se dedice angajării în Biserică, activităţilor predării catehismului în parohie sau contribuţiei în activităţile Acţiunii Catolice, rămânând – în ciuda suferinţelor îndurate de-a lungul vieţii – „o femeie tăcută a carităţii”.

R.V./A.M.