Papa Francisc: toţi trebuie să se roage pentru Biserică. O Biserică “mondenă” nu transmite
Evanghelia
(RV – 30 aprilie 2013) „Când Biserica devine mondenă” ajunge să fie „o Biserică
slabă”: a spus în sinteză papa Francisc, la Sfânta Liturghie prezidată în capela
Casei Sfânta Marta din Vatican, în prezenţa unor angajaţi ai Administraţiei
Patrimoniului Sediului Apostolic. Sfântul Părinte a indicat rugăciunea ca fiind
calea de încredinţare protecţiei Domnului a „bătrânilor, bolnavilor, copiilor şi tinerilor”,
a întregii Biserici. „Fie ca Domnul să ne întărească, încât să nu pierdem credinţa
şi speranţa”, îndemnându-i pe toţi la rugăciune în strânsă legătură cu acţiunea mântuitoare
a lui Cristos: Colegul nostru Massimiliano Menichetti ne oferă mai multe informaţii:
• „Biserica poate fi păstrată şi îngrijită, nu-i aşa? Acest lucru poate
fi făcut prin lucrarea noastră dar, şi mai important, prin lucrarea Domnului, unicul
care poate privi în faţă răul şi-l poate învinge. Principele acestei lumi nu poate
face nimic împotriva Domnului şi, dacă vrem ca acesta să nu ia în mâinile sale Biserica,
trebuie s-o încredinţăm Domnului, Unicul care-l poate învinge pe principele acestei
lumi. Dar, întrebarea este: ne rugăm noi pentru Biserică, pentru întreaga Biserică,
pentru fraţii noştri pe care nu-i cunoaştem, din întreaga lume? Biserica este a Domnului
iar noi, în rugăciunea noastră, îi spunem Domnului: priveşte la Biserica care îţi
aparţine; este a ta; Biserica ta sunt fraţii noştri, iar noi trebuie să ne rugăm pentru
ei din inimă, tot mai mult.
Apoi, Episcopul Romei a observat că
„este uşor să ne rugăm pentru a obţine un har de la Domnul”, „pentru a-I mulţumi”
sau când „avem nevoie de ceva”, dar este esenţial să ne
rugăm Domnului pentru toţi, pentru cei care „au primit acelaşi Botez”, spunând: „sunt
ai tăi, sunt ai noştri, îi încredinţăm protecţiei tale”.
•
„A încredinţa Biserica Domnului este o rugăciune care face să crească Biserica, dar
este şi un act de credinţă. Noi nu putem nimic, noi suntem doar bieţi slujitori ai
Bisericii, noi toţi. Este însă Domnul cel care duce înainte Biserica şi o face
să crească, să fie sfântă, o păzeşte, o apără de principele acestei lumi, de cel care
vrea ca Biserica să devină din ce în ce mai mondenă. Acesta este pericolul cel mai
mare. Când Biserica devine mondenă, când ajunge să conţină spiritul lumii, când pacea
sa este una lumească şi nu cea dată de Domnul, atunci Biserica este una slabă, o Biserică
care va fi învinsă şi incapabilă să facă cunoscută Evanghelia, mesajul Crucii, scandalul
Crucii. Dacă are în ea spiritul lumii nu poate duce înainte acest mesaj”.
Papa
Francisc a revenit de mai multe ori asupra importanţei rugăciunii pentru
„a încredinţa Biserica Domnului”, rugăciunea fiind calea care conduce „la pacea pe
care doar El ne-o poate da”.
• „A încredinţa Biserica Domnului,
a-i încredinţa pe bătrâni, pe bolnavi, pe copii, pe tineri. „Păzeşte Doamne Biserica
Ta: este a Ta! Cu această atitudine El ne va da, în mijlocul încercărilor, acea pace
pe care doar El ne-o poate dărui, pacea pe care lumea nu o poate da, care nu poate
fi cumpărată şi care este un adevărat dar al prezenţei lui Isus în mijlocul Bisericii
sale. A încredinţa Biserica aflată în încercări, căci există mari chinuri, persecuţii;
dar există şi încercări mai mici: cele ale bolii, probleme familiale…toate acestea
trebuie încredinţate Domnului, rugându-ne: „Păzeşte Doamne Biserica ta în încercări,
pentru a nu pierde credinţa şi speranţa”.
„Fie ca Domnul să ne întărească
pentru a nu pierde credinţa şi speranţa”, a spus Papa, subliniind că aceasta trebuie
să fie întotdeauna o rugăciune făcută din inimă, că Biserica trebuie încredinţată
Domnului care va dărui pace Bisericii Sale, şi care nu ne va înlătura încercările,
ci ne va întări pentru a le putea înfrunta.