Îndemnul papei Francisc la coerenţă. 'Predicaţi Evanghelia şi, dacă este necesar, faceţi aceasta şi prin cuvinte'

(RV – 15 aprilie 2013) Domnul „ne trimite să-l vestim cu bucurie ca pe Cel care a înviat”, a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie prezidată duminică după-amiază, cu ocazia primei vizite la bazilica papală „Sfântul Paul dinafara Zidurilor”.
Celebrarea euharistică a fost concelebrată împreună cu Edmund Power, abate al Abaţiei Sfântul Paul şi cardinalul James Michael Harvey, arhiparohul bazilicii, care i-a adresat Papei un Cuvânt de bun-venit.
La începutul Sfintei Liturghii, Pontiful s-a oprit într-un moment de rugăciune la mormântul Sfântului Paul, tămâind locul.

Sfântul Paul l-a vestit pe Domnul prin cuvânt, l-a mărturisit prin martiriu şi l-a adorat cu toată inima. Pornind de la figura Apostolului Neamurilor, de la Petru şi de la ceilalţi apostoli, omilia papei Francisc a avut ca fundament trei verbe: „a vesti, a da mărturie şi a adora”.
Referindu-se la prima lectură, Episcopul Romei a amintit vestirea curajoasă – de către apostoli – a ceea ce au primit. Nu-i opreşte porunca de a tăcea şi nici biciuirea sau întemniţarea. Dar noi?, se întreabă Papa.

• „Ştim să vorbim despre Cristos, despre ceea ce reprezintă pentru noi, în familiile noastre, alături de persoanele care fac parte din viaţa noastră cotidiană? Credinţa i-a naştere din ascultare şi se întăreşte prin vestire”.

Întâlnirea cu Cristos dă o nouă direcţie, iar apostolii dau mărturie şi prin propria viaţă. În Evanghelia proclamată, Cristos îi aminteşte lui Petru că, atunci când va fi bătrân, va un altul care-l va conduce unde el nu va voi:

• „Este un cuvânt adresat în primul rând nouă, Păstorilor: Nu se poate paşte turma lui Dumnezeu dacă nu se acceptă de a fi conduşi de voinţa lui Dumnezeu chiar şi unde nu am voi, dacă nu suntem dispuşi să dăm mărturie despre Cristos cu propria fiinţă, fără rezerve şi fără calcule şi uneori chiar plătind preţul propriei vieţi. Şi acest lucru este valabil pentru toţi: Evanghelia trebuie vestită şi mărturisită”.

După cum într-o mare frescă există nenumărate culori şi nuanţe, tot astfel şi în mărturisirea credinţei există numeroase forme, a explicat papa Francisc spunând: „În marele plan al lui Dumnezeu fiecare detaliu este important, chiar şi umilele noastre mărturii – a mea, a ta – chiar şi mărturia ascunsă a celor care trăiesc cu simplitate propria credinţă zilnic, în raporturile de familie, de muncă, de prietenie”.

• “Există sfinţii de fiecare zi”, „sfinţii ascunşi”, un fel de clasă de mijloc a sfinţeniei, cum spunea un scriitor francez, clasă din care putem face cu toţii parte”, a spus Sfântul Părinte amintind că în diferite părţi ale lumii sunt şi persoane care suferă, precum Petru şi Apostolii, din cauza Evangheliei; sunt persoane care-şi dau viaţa pentru a rămâne fidele lui Cristos printr-o mărturie marcată de preţul sângelui”.

„Să ne amintim cu toţii”, a spus, „că nu se poate da mărturie despre Evanghelia lui Isus fără a da mărturie concretă despre viaţă. Cine ne ascultă şi ne vede, trebuie să poată citi în acţiunile noastre cuvintele pe care le spunem şi să-l preamărească pe Dumnezeu”.

• „Îmi vine acum în minte un sfat pe care Sfântul Francisc din Assisi îl dădea confraţilor săi: 'Predicaţi Evanghelia şi, dacă va fi necesar, faceţi aceasta şi prin cuvinte', adică predicarea prin propria viaţă, mărturia. Incoerenţa credincioşilor şi a Păstorilor între ceea ce spun şi ceea ce fac, între cuvânt şi modul de a-l trăi minează credibilitatea Bisericii”.

Dar vestirea şi mărturisirea sunt posibile doar dacă suntem „aproape de El”. „Acesta este un punct important pentru noi”, adică „trăirea unui raport intens cu Isus, a unui dialog intim şi de viaţă”. Aş vrea să ne punem cu toţii o întrebare, a spus Papa: tu, eu, îl adorăm pe Domnul? Şi, amintind ce înseamnă a-l adora pe Isus, adică „ a ne opri şi a dialoga cu El”, „a crede cu adevărat, nu doar la nivel de cuvinte, că el ne conduce într-adevăr viaţa”, fiind convinşi în faţa Lui că este unicul Dumnezeu, Dumnezeul vieţii şi al istoriei noastre”.

• „În această seară aş vrea ca şi o altă întrebare să răsune în inima fiecăruia dintre noi, iar răspunsul să fie unul sincer: m-am gândit oare care este idolul ascuns al vieţii mele, care mă împiedică să-l ador pe Isus? A-l adora pe Isus înseamnă să ne dezbrăcăm de idolii noştri, inclusiv de cei mai ascunşi, a-l alege pe Domnul ca centru şi cale maestră a vieţii noastre”.

La finalul Sfintei Liturghii, papa Francisc a mers în Capela Răstignitului pentru a adora icoana Maicii Domnului cu numele Madonna Theotokos Hodigitria (din secolul al XIII-lea), în faţa căreia, pe 22 aprilie 1541, Sfântul Ignaţiu de Loyola şi primii săi confraţi au făcut profesiunea de credinţă solemnă, un eveniment fundamental pentru Compania lui Isus, aflată la începuturi.

R.V./A.M.

Aici, serviciul audio: