Jurnalismul, politica şi etica, în preocuparea presei din Italia

RV 12 apr 2013. Uniunea de presă catolică din Italia (UCSI) a lansat „Observatorul Media Etică” la dezbaterea privind informaţia politică, desfăşurată miercuri, 10 aprilie la Roma la Federaţia Naţională a Presei Italiene. Au luat parte la lucrări rectorul „Universităţii Sf. Ursula” din Napoli, Lucio D’Alessandro, profesorul Mazzoleni de la Universitatea de Studii de la Milano, directorii de la „Il Mattino”, „Avvenire” şi Rainews, precum şi pr. F. Occhetta, scriitor la revista iezuiţilor „La Civiltà Cattolica”.

Un „working progress” de reflecţii: preşedintele naţional UCSI, Andrea Melodia a prezentat în aceşti termeni noul Observator Media Etică. Un parcurs de reflecţie la care Uniunea se gândea de multă vreme şi care va atinge de fiecare dată tematici diferite.

Prima reuniune a atins nervii sensibili ai raportului dintre jurnalism şi politică. Termeni precum autonomie sau competenţă par să fi fost sufocaţi de cercul vicios al unei informări care nu răspunde la aşteptări, fiind disputată între «spectacolarizare» şi absenţa adevăratelor întrebări către interlocutori. Problema adevărată – spune Monica Maggioni, director la Rainews – nu este revoluţia declanşată de Internet ci faptul că o mare parte a clasei jurnalistice şi-a pierdut credibilitatea. În Statele Unite ale Americii – a mai spus Maggioni – jurnaliştii cer cont oamenilor politici cu privire la promisiune făcute, rămân treji şi veghează”.

La rândul său, directorul cotidianului „Il Mattino”, Alessandro Barbano, spune că „jurnalismul este bolnav de hipertrofie pentru că cererea de ştiri politice este mai mică decât oferta. E clar că supradozajul de ofertă politică duce la menţinerea cererii. Cu toate acestea, cetăţenii au nevoie şi de altceva. Pe de altă parte, este un jurnalism care amestecă lexicul politicii şi interesele politicii, iar acestea din urmă ajung să devină interesele jurnalismului. Această patologie nu mai poate fi pusă pe seama condiţionărilor din partea puterii ci faptului că jurnaliştii care se ocupă de politică frecventează şi trăiesc acelaşi sistem. Prin urmare ei declină în aceleaşi forme întrebările cetăţenilor, sau ceea ce ei consideră a fi ca atare. De exemplu, în faţa tacticismelor crizei actuale, care continuă de prea multă vreme, se poate vedea că jurnalismul nu este în stare să se distanţeze şi să vină cu elemente de contradicţie, dar ajunge să urmeze întocmai respectivele etape din acest tacticism fără soluţii, care a abandonat camerele parlamentului pentru a se transfera în «republica virtuală», în republica mediatică”.

Directorul cotidianului „Avvenire”, Marco Tarquinio, a prezentat atenţia pe care o acordă ştirilor de mare impact social care nu găsesc un spaţiu în media pentru că nu se pretează la spectacolarizare, dar despre care lumea ar dori să afle mai multe.

Preotul iezuit Francesco Occhetta, asistent spiritual al UCSI, i-a îndemnat pe jurnalişti „să fie contemplativi” pentru că „viteza timpului şi a acţiunilor, aşadar suprapunerea atâtor ştiri, cere să ne oprim şi să mergem dincolo de acestea, pentru a vedea ce se află la rădăcina lor. De acest exerciţiu depinde democraţia însăşi. În acest fel înţelegem ce model de om vrem să slujim, în ce societate vrem să trăim, în ce fel vrem să coexistăm. Altfel, sunt săgeţi care ajung la noi şi ne paralizează. Dar o asemenea muncă o putem face numai dacă vrem”.

(rv – F. Speranza /A.D.)