Papa Francisc: Speranţa în Dumnezeu nu înşeală niciodată; pelerini din dieceza de
Iaşi la audienţa generală
(RV – 10 aprilie 2013) Printre numeroşii pelerini participanţi la audienţa
generală de miercuri, din Piaţa Sfântul Petru, a fost prezent şi un grup de credincioşi
din dieceza de Iaşi, însoţiţi de păstorii lor, veniţi la mormintele
Apostolilor, în Anul Credinţei. Prezenţa pelerinilor români a fost menţionată
în cadrul audienţei de speakerul în limba italiană. Pelerinajul credincioşilor şi
al preoţilor diecezei de Iaşi a fost organizat şi condus de părintele Iulian Eugen
Kropp.
Cateheza papei Francisc a avut în centru semnificaţia mântuitoare
a Învierii lui Isus, fără de care credinţa noastră este vană. „Credinţa noastră
se fondează pe Moartea şi Învierea lui Isus, exact cum o casă se sprijină pe fundaţie;
dacă fundamentul cedează, se prăbuşeşte toată casa. Pe Cruce, Isus s-a oferit pe sine,
luând asupra sa păcatele noastre şi coborând în abisul morţii, învingându-le prin
Înviere, înlăturându-le şi deschizându-ne calea spre o viaţă nouă.
Sfântul
Petru exprimă astfel bucuria Învierii: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului
nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin
învierea lui Isus Cristos din morţi, pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată,
neofilită, păstrată pentru voi în ceruri” (1Pt 1, 3-5) „Apostolul ne spune că
– prin Învierea lui Isus – se întâmplă ceva absolut nou: „suntem eliberaţi de sclavia
păcatului şi devenim fii ai lui Dumnezeu, suntem generaţi la o viaţă nouă”, a explicat
Papa. Dar când de petrece acest fapt? Sfântul Părinte ne spune:
•
„În sacramentul Botezului. În vechime, acesta se primea în mod normal prin
scufundare. Cel care trebuia să fie botezat cobora în baptisteriu, se dezbrăca
de hainele pe care le purta şi Episcopul sau Prezbiterul îi turna de trei ori apă
pe cap, botezându-l în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Apoi, cel botezat,
odată ieşit din apă, se îmbrăca cu haina nouă, cea albă: căci se născuse la o nouă
viaţă, cufundându-se în Moartea şi Învierea lui Cristos, devenise fiu al lui Dumnezeu”.
În
cateheza dedicată reînnoirii prin Botez, papa Francisc l-a citat pe Sfântul Apostol
Paul care, în capitolul 8 al Scrisorii către Romani spune: „Căci nu aţi primit un
Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care
strigăm: Abba, tată!” (Rom 7, 24) şi atrage atenţia asupra grijii pe care trebuie
să o avem în alimentarea relaţiei cu Dumnezeu:
• „Această relaţie filială
cu Dumnezeu nu este ca o comoară pe care o păstrăm într-un colţ al vieţii noastre,
ci trebuie să crească, să fie alimentată în fiecare zi prin ascultarea Cuvântului
lui Dumnezeu, prin rugăciune şi participarea la Sacramente, în special prin Spovadă
şi Euharistie, şi prin caritate. Noi putem trăi ca şi fii! Aceasta este demnitatea
noastră! Avem demnitate de fii! Să ne comportăm ca adevăraţi fii!”.
Explicând
cum poate fi alimentată relaţia cu Dumnezeu, Sfântul Părinte a spus:
•
„Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie să-l lăsăm pe Cristos să ne transforme
şi să ne facă asemenea Lui; adică încercarea de a trăi ca şi creştini, de a-l
urma, chiar dacă suntem conştienţi de propriile limite şi slăbiciuni. Tentaţia de
a-l lăsa pe Dumnezeu la o parte pentru a ne pune în centru pe noi înşine este mereu
prezentă, iar experienţa păcatului răneşte viaţa noastră creştină şi condiţia noastră
de fii ai lui Dumnezeu. De aceea trebuie să avem curajul credinţei şi să nu ne lăsăm
conduşi de mentalitatea care spune: 'Dumnezeu nu este necesar, nu este important pentru
tine'. Dimpotrivă, doar comportându-ne ca fii ai lui Dumnezeu, fără să ne descurajăm
pentru căderile şi păcatele noastre; doar simţindu-ne iubiţi de El viaţa noastră va
fi nouă, însufleţită de seninătate şi bucurie. Dumnezeu este forţa noastră! Dumnezeu
este speranţa noastră!”
Îndemnul Succesorului lui Petru este de a face să existe
în noi speranţa tenace şi de a fi semne vizibile, clare şi luminoase pentru toţi.
„Domnul cel Înviat este speranţa. Speranţa care nu
înşeală niciodată este speranţa în Domnul. De câte ori nu se risipesc speranţele din
viaţa noastră, de câte ori nu dispar oare speranţele noastre fără să
se fi realizat?, a spus Sfântul Părinte Francisc, insistâns în a spune că unica
speranţă care nu înşeală niciodată este speranţa în Domnul.
La finalul audienţei
generale, Sfântul Părinte a făcut un apel în favoarea persoanelor lovite de cutremurul
de pământ din Iran, exprimându-şi apropierea faţă de populaţiile lovite de această
calamitate şi îndemnând la rugăciune pentru toţi fraţii şi surorile din Iran. R.V./A.M.