Papa Francisc: credinţa nu se negociază, de aceea avem şi azi o Biserică cu martiri

(6 aprilie 2013) La Sfânta Liturghie prezidată sâmbătă, 6 aprilie, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican, Papa Francisc a îndemnat la mărturisirea curajoasă a integralităţii credinţei. La celebrarea euharistică era prezentă o familie de argentinieni şi două grupuri de călugăriţe: din congregaţia Fiicele Sfântului Camil şi din congregaţia Fiicele Doamnei Noastre a Carităţii.

În scurta sa omilie, Sfântul Părinte a comentat lecturile de Sâmbătă din Octava Paştelui. Prima lectură istoriseşte despre Petru şi Ioan care-şi mărturisesc cu mult curaj credinţa în faţa capilor religioşi iudei, în ciuda ameninţărilor, iar în textul Evanghelie, Isus cel Înviat îi mustră pe apostoli pentru incredulitatea lor, pentru refuzul lor de a-i crede pe cei care afirmau că l-au văzut viu.

Pontiful pune această întrebare: „Cum se prezintă credinţa noastră? E puternică sau este uneori superficială? Când în viaţa noastră sosesc dificultăţile „suntem curajoşi precum Petru sau ne prezentăm mai curând călduţi?” Petru – a explicat Sfântul Părinte – nu şi-a ascuns credinţa şi nu a coborât la compromisuri pentru că „credinţa nu se negociază”. Întotdeauna – a spus Papa – „a existat în istoria poporului lui Dumnezeu această tentaţie de a reduce credinţa”, de a fi un pic ca şi ceilalţi, de a negocia credinţa, de a o vinde într-un fel celui care ne face oferta cea mai bună, dar la acest punct – a subliniat Papa – „începe calea apostaziei, a infidelităţii faţă de Domnul”.

„Exemplul lui Petru şi al lui Ioan ne ajută, ne dă putere” – subliniază încă o dată Papa – dar în istoria Bisericii, până în zilele noastre, sunt foarte numeroşi martirii, căci „pentru a-i afla pe martiri nu este necesar să mergi la Catacombe sau la Colosseum – a spus papa Francisc –martirii sunt realităţi concrete şi astăzi, în numeroase ţări în care creştinii sunt persecutaţi din cauza credinţei.

Azi, în secolul al XXI-lea, „Biserica noastră este o Biserică a martirilor”, de felul celor care spun precum Petru şi Ioan: „Nu putem ascunde ceea ce am văzut şi ascultat”. Şi aceasta – a continuat – „ne dă forţă nouă celor care avem uneori credinţa slabă”. Ne dă forţa de a mărturisi cu viaţa „credinţa pe care am primit-o, această credinţă dăruită de Dumnezeu tuturor popoarelor”. Dar acest dar – a precizat – „nu ni-l putem face singuri: este un har, harul credinţei, pe care trebuie să-l cerem zilnic: „Doamne, păstrează credinţa mea, fă-o să crească, să fie puternică, curajoasă şi ajută-mă în momentele în care – precum Petru şi Ioan – va trebui să o mărturisesc public. Dă-mi acest curaj! O astfel de rugăciune ar fi foarte frumoasă în zilele noastre, rugăciunea ca Domnul să ne ajute să păstrăm credinţa, să o ducem mai departe, iar noi să fim bărbaţi şi femei de credinţă. Aşa să fie!”

R.V. – S.Centofanti/A.M.

Aici, serviciul audio: