Papa Francisc a prezidat celebrarea Patimii Domnului în bazilica San Pietro

RV 29 mar 2013. Papa Francisc a prezidat în Vinerea Sfântă celebrarea Patimii Domnului în bazilica San Pietro.

La un briefing cu jurnaliştii, directorul Sălii Vaticane de Presă, pr. Federico Lombardi a prezentat celebrările pascale prezidate pentru prima dată de Papa Francisc. În acelaşi cadru, pr. Lombardi a spus că joi, după Sf. Liturghie a Crismei în bazilica vaticană, Papa Francisc i-a telefonat Papei Emerit Benedict XVI pentru a-şi exprima comuniunea şi afecţiunea în ziua în care preoţii îşi reînnoiesc făgăduinţele sacerdotale. În aceeaşi zi, Sfântul Părinte a luat prânzul împreună cu şapte preoţi care-şi desfăşoară apostolatul în domeniul carităţii.

Revenind la zilele Sfântului Triduum Pascal, Papa a prezidat în Vinerea Sfântă, la ora 17.00, în bazilica San Pietro, Celebrarea Pătimirii Domnului. După cum se ştie, Vinerea Sfântă este zi aliturgică, drept care Papa a prezidat Liturgia Cuvântului, Rugăciunea Universală, Adorarea Sfintei Cruci şi Ritul Sfintei Împărtăşanii. Deosebit de impresionant, a mai spus pr. Lombardi la briefing, este momentul Adorării Sfintei Cruci când Papa a coborât de la scaunul liturgic pentru a merge să se închine Sfintei Cruci, care i-a fost prezentată de un diacon, dându-şi jos haina liturgică şi rămânând, deci, numai cu alba şi stola în semn de pocăinţă.

La celebrarea Patimii Domnului predica a fost prezentată de părintele franciscan capucin Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, a vorbit despre misterul răscumpărării în Cristos Isus. Redăm mai jos un fragment din predică:

„Am ajuns pe culmea Anului Credinţei şi la momentul său decisiv. Aceasta este credinţa care mântuieşte, «credinţa care învinge lumea» ( 1 In 5,5). Credinţa – modul prin care facem să devină a noastră, mântuirea săvârşită de Cristos, ne înveşmântăm cu mantia dreptăţii. Pe de o parte, avem mâna deschisă a lui Dumnezeu care-i oferă omului harul său; pe de alta, mâna omului care se întinde să-l primească prin intermediul credinţei. Noul şi veşnicul Legământ este pecetluit printr-o strângere de mână între Dumnezeu şi om.

În această zi avem posibilitatea de a lua hotărârea cea mai importantă a vieţii, cea care deschide larg porţile veşniciei: să credem! Să credem «că Isus a murit pentru păcatele noastre şi a înviat pentru ca noi să fim justificaţi» (cfr. Rom 4,25).

(…) Ceva extraordinar! În această Sfântă Vineri, celebrată în Anul Credinţei şi în prezenţa noului succesor al lui Petru, ar putea fi, dacă vrem, începutul unei vieţi noi. Episcopul Ilariu de Poitiers, convertit la creştinism la o vârstă matură, gândindu-se la viaţa sa dinainte spunea: «Mai înainte de a te cunoaşte, eu nu existam».

Ceea ce ni se cere este numai să nu ne ascundem ca Adam după ce a păcătuit, să recunoaştem că avem nevoie de a fi justificaţi; să nu ne auto-justificăm. Vameşul din parabolă a urcat la templu şi a făcut o scurtă rugăciune: «Doamne, fie-ţi milă de mine, păcătosul!» Şi Isus spune că acesta s-a întors acasă «justificat», adică îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, a fost iertat, schimbat într-o nouă făptură, şi cred că fredona un cântec de bucurie în inima sa (Lc 18,14). Ce a făcut el ieşit din comun? Nimic, s-a pus în adevăr înaintea lui Dumnezeu, şi este singurul lucru de care Dumnezeu are nevoie ca să acţioneze”. (rv – A.D.)