Speranţa tinerilor din Orientul Mijlociu în „Via Crucis” de la Colosseum
(RV – 27 martie 2013) Sunt tinerii libanezi cei ce vor da voce meditaţiilor rugăciunii
„Via Crucis”, sub călăuza patriarhului de Antiohia a maroniţilor, cardinalul Béchara
Boutros Raï. Ei vor exprima, în cele XIV staţiuni ale Pătimirii
lui Isus, angoasa şi aşteptările popoarelor din Orientul Mijlociu. Şi astfel, în Amfiteatrul
Flavius, creştinătatea va cunoaşte injustiţiile, diviziunile dintre creştini, fundamentalismul
şi violenţa care sfâşie populaţiile din Orientul Mijlociu. Calea Sfintei Cruci
la Colosseum va fi condusă de Papa Francisc, Librăria Editură Vaticană publicând deja
textul meditaţiilor. „O speranţă fermă, o credinţă vie”: sunt instrumentele pe
care Via Crucis le încredinţează creştinilor pentru a „pătrunde într-o nouă viaţă”.
Dacă a medita parcursul lui Cristos spre Calvar înseamnă şi a privi spre ceea
ce este rău şi spre păcatele care rănesc umanitatea, meditaţiile scrise de un grup
de tineri libanezi, sub îndrumarea cardinalului Raï oferă un răspuns la prejudecăţile
şi ura care fac dure inimile şi conduc la conflicte interreligioase, la nedreptăţi
fără limite şi la violenţă. Încrederea în Dumnezeu face ca persoana căzută
în tristeţe să se ridice, forţa Duhului Sfânt susţine, ne ţine uniţi cu voinţa lui
Dumnezeu şi ne învaţă că iubirea poate totul: iată răspunsul care vine din ţinutul
cedrilor. Un răspuns al celor care au trăit suferinţa, care au îndurat discriminări,
al celor cărora nu le sunt recunoscute drepturile. La Colosseum,
în seara din Vinerea Mare, noile generaţii din Liban vor cere respectarea libertăţii
religioase (în cea de-a VII-a staţiune) – „astfel, diferitele religii se vor putea
uni pentru a sluji binele comun şi pentru a contribui la dezvoltarea fiecărei persoane
şi la edificarea societăţii”. Meditaţiile tinerilor libanezi pentru Via Crucis
fac referire la realitatea contemporană din Liban, înălţând intense rugăciuni către
Dumnezeu pentru cei care – asemenea lui Pilat – „îşi folosesc autoritatea în slujba
injustiţiei, călcând în picioare demnitatea omului şi dreptul său la viaţă”. De
exemplu, în prima staţiune a Căii Sfintei Cruci din Vinerea Mare de la Colosseum se
înalţă rugăciuni "pentru cei careîşi imaginează că
se pot pune în locul lui Dumnezeu şi pot decide ce este bine
şi ce este rău”, „în numele raţiunii, al puterii sau a banului, în numele unui
laicism orb care sufocă valorile credinţei şi pe cele ale moralei, invocând o presupusă
protecţie a omului. A doua staţiune, în schimb, atrage atenţia asupra
„fundamentalismului violent care ia ca pretext apărarea valorilor religioase” şi îndeamnă
la a privi spre Cristos, care s-a identificat cu cei săraci. Şi astfel, popoarele
umilite şi în suferinţă, „în special cele din Orientul martirizat”, pot duce împreună
cu Cristos „crucea lor de speranţă”.