Papa Francisc, pentru Roma şi lume: frăţietate, iubire şi încredere între noi

RV 14 mar 2013. În genunchi înaintea Maicii Domnului. Astfel a început, în simplitate şi rugăciune, pontificatul Papei Francisc. Vizita de joi dimineaţă la bazilica Santa Maria Maggiore a fost primul act săvârşit de al 265-lea Succesor al Sf. Petru, ales miercuri la al cincilea scrutin, în a doua zi de conclav. În faţa unei mulţimi de peste o sută de mii de oameni, care au sfidat ploaia rece şi oboseala zilei, Papa s-a prezentat la Loja Binecuvântărilor solemne a bazilicii vaticane la ora 20.26, la o oră şi douăzeci de minute după fumul alb. „Să începem un drum de fraternitate” pentru lume şi oraşul Romei, a spus noul Pontif, care a vrut mai întâi să se roage pentru Papa emerit Benedict XVI, cerând pentru sine, mai înainte de binecuvântare, rugăciunea credincioşilor.

Să retrăim pentru câteva minute aceste momente istorice, cu ajutorul serviciului pregătit de colegul nostru de la Redacţia Centrală, Alessandro De Carolis:

O adâncă înclinaţie în faţa omenirii care amuţeşte dezarmată. Lumea a luat parte cu uimire miercuri seară la actul de extraordinară smerenie a Papei Francisc, care a oferit astfel măsura persoanei sale şi un indiciu despre viitorul pontificatului său. Noul Succesor al lui Petru, cu capul plecat, tocmai a cerut să primească asupra sa rugăciunea poporului lui Dumnezeu. Într-o clipă, strigătele ritmate s-au înăbuşit de emoţie, mâinile ridicate s-au lăsat în jos împreună cu pancartele, în timp ce atâtea altele s-au împreunat în gestul universal al rugăciunii. Erau peste o sută de mii de oameni, veniţi din toată lumea, vorbind limbi diferite, dar în câteva secunde s-au preschimbat în adunarea imensă a unei singure comunităţi, care răspunde cu armonie la simplitatea, inedită şi nemaiauzită, a noului Păstor:
● „Şi acum aş dori să vă dau binecuvântarea, dar mai întâi, mai înainte vă cer un favor: mai înainte ca episcopul să binecuvânteze poporul, vă cer ca voi să vă rugaţi la Domnul ca să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului care cere binecuvântare pentru episcopul său. Să facem în tăcere această rugăciune a voastră asupra mea”.

Rugămintea care uimeşte Biserica, şi nu numai, nu este unica surpriză a acestui început neaşteptat. Primele cuvinte ale Papei Francisc, la ora 20.26 – după o referinţă discretă la propriile origini – fac să răsune în Piaţa Sf. Petru ecoul îndepărtat al unui alt Papă „venit de departe”, care se prezenta cu aceleaşi simţăminte într-o seară de octombrie de acum 35 de ani:
● „Ştiţi că datoria conclavului era să dea Romei un episcop. Mi se pare că fraţii mei cardinali au mers să-l ia aproape de la capătul pământului… Dar suntem aici… Vă mulţumesc pentru primire. Comunitatea diecezană a Romei are episcopul său. Vă mulţumesc!”

Oraşul în care este noul cap spiritual este printre primele gânduri ale Papei Francisc. Acum, a afirmat, „să începem acest drum: episcop şi popor”. Un drum, a adăugat, pentru Biserica Romei, „care prezidează în caritate toate Bisericile”:
● „Un drum de frăţietate, iubire şi încredere între noi. Să ne rugăm mereu unii pentru alţii. Să ne rugăm pentru lumea întreagă, ca să fie o mare frăţietate. Vă doresc ca acest drum al Bisericii, pe care-l începem astăzi şi în care mă va ajuta cardinalul vicar, aici prezent, să fie aducător de roade pentru evanghelizarea acestui oraş atât de frumos!”

Trăsăturile simple şi profunde ale Pontifului abia ales, cunoscute deja latin-americanilor, se dezvăluie şi celui care-l cunoaşte de doar câteva clipe, din momentul în care Papa Francisc face spaţiu în jurul său, în Loja Binecuvântărilor solemne – printr-un gest de mare fineţe spirituală şi umană – celui care de 13 zile s-a retras în rugăciune şi tăcere, pentru a permite Bisericii să trăiască un nou început:
● „Aş dori să fac o rugăciune pentru episcopul nostru emerit, Benedict XVI. Să ne rugăm toţi pentru el, pentru ca Domnul să-l binecuvânteze şi Maica Domnului să-l ocrotească”.

Şi aici, în amintirea predecesorului său, Papa Francisc intonează în italiană rugăciunea domnească „Tatăl Nostru”, salutarea îngerească „Ave Maria” şi imnul de preamărire „Slavă Tatălui”. Pe loc s-a făcut o atmosferă de reculegere, care părea distantă ani lumină – dar, în realitate, doar câteva minute – de explozia de bucurie de la 19.06, la apariţia fumului alb, multiplicată succesiv de sosirea cardinalului Jean-Louis Tauran, la ora 20.12, pentru a vesti „urbi et orbi” bucuria alegerii unui nou Papă.
● “Nuntio vobis, gaudium magnum: habemus Papam!...”

În fine, după ce a dat prima sa binecuvântare apostolică, Papa Francisc nu s-a întors imediat în bazilică. Dimpotrivă, a reluat cu politeţe microfonul şi cu spontaneitate, adresează lumii un ultim „La revedere”. În faţa celui care probabil va trece în istorie ca unul din cele mai lungi discursuri de început – pronunţat într-un loc în care protocolul prevedea înainte doar gestul solemn al Sfintei Cruci – lumea părea deja cucerită de înfăţişarea bonomă şi genuină pe care Papa a ştiut să o transmită încă din prima clipă:
● „Fraţi şi surori, eu vă las! Vă mulţumesc mult pentru primire. Rugaţi-vă pentru mine şi Pe curând! Ne vedem curând: mâine vreau să merg să mă rog la Maica Domnului, ca să ocrotească întreaga Romă. Noapte bună şi odihnă plăcută!”

Aici, serviciul audio:

(rv – A. De Carolis / A. D.)