RV 13 mar 2013. Aici, puteţi asculta ediţia extraordinară a emisiunii noastre
de miercuri, cu primele cuvinte ale Sanctităţii Sale Francisc şi prima sa binecuvântare
"Urbi et Orbi".
Aici, emisiunea zilei:
Mai
jos, textul Binecuvântării Apostolice "Urbi et Orbi" şi al indulgenţei plenare:
«Sfinţii apostoli Petru şi Paul, în puterea şi autoritatea cărora ne punem
încrederea, să mijlocească pentru noi la Domnul. Amin.
Pentru rugăciunile
şi meritele Fericitei Fecioarei Maria, ale Fericitului Arhanghel Mihail, ale Fericitului
Ioan Botezătorul, ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul şi ale tuturor sfinţilor, Dumnezeu
cel atotputernic să aibă milă de voi şi, iertându-vă păcatele, Isus Cristos să vă
conducă la viaţa veşnică. Amin.
Domnul cel atotputernic şi milostiv să vă
dăruiască indulgenţa, dezlegarea şi iertarea tuturor păcatelor voastre, timp pentru
o pocăinţă adevărată şi aducătoare de roade, o inimă mereu căită şi îndreptarea vieţii,
har şi mângâierea Duhului Sfânt şi statornicie pînă la sfârşit în faptele bune. Amin.
Binecuvântarea lui Dumnezeu atotputernicul, a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului
Sfânt să coboare asupra voastră şi să rămână pururi cu voi. Amin!”.
<<<<<<<<<<< Papa
Francisc este al 265-lea succesor al Sfântului Petru. Dar cine este apostolul Petru
şi care este misiunea succesorilor săi?
Trebuie să ne întoarcem în mod
ideal la sinodul apostolilor de la Ierusalim, despre care citim în cartea Faptele
Apostolilor (15, 14-17). „Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacob şi a zis: Fraţilor,
ascultaţi-mă! Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-şi aleagă
dintre păgâni un popor pentru numele său. Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeţilor,
după cum este scris: După acestea mă voi întoarce şi voi înălţa cortul lui David care
căzuse; voi reclădi ruinele sale şi îl voi reînălţa. Pentru ca să-l caute pe Domnul
cei care vor rămâne dintre oameni şi toate naţiunile asupra cărora este invocat numele
meu, zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri din veşnicie”.
În Evanghelia
după Sf. Luca citim: „Eu - spune Domnul - sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte”
(Lc 22, 24-27): aceasta ne face să înţelegem semnificaţia biblică a alegerii unui
Papă din partea Colegiului Cardinalilor.
Biserica nu poate fi în Cristos fără
Petru, piatra şi capul, dar Petru nu este niciodată un lider solitar la vârful unei
piramide; el este „cel dintâi” şi capul celor Unsprezece şi al „celorlalţi care sunt
cu ei” (Lc 24,33); este centrul unei comuniuni de oameni, îndreptată organic numai
spre urmarea lui Cristos, singurul „Mare Păstor” (1 Pt 5,4), păstorul tuturor păstorilor
poporului lui Dumnezeu. Pentru acest „Mare Păstor”, Petru este „sacramentul vizibil”
în orice moment al istoriei, şi aşadar, pentru o vreme. De aceea, Petru se defineşte
întotdeauna împreună cu ceilalţi, iar ceilalţi, împreună cu Petru.