Istoria creştinismului, mai săracă fără aportul femeilor: Benedict XVI

RV 08 mar 2013. Fără contribuţia femeilor, istoria creştinismului ar fi fost foarte diferită: afirma acum câţiva ani Benedict XVI în timpul unei audienţe generale. În Ziua Internaţională a Femeii, colegul nostru Alessandro De Carolis ne propune în acest serviciu câteva reflecţii ale papei emerit Benedict XVI dedicate „geniului feminin” şi incidenţei acestuia asupra Bisericii şi a societăţii.

Nazaret şi Magdala, Assisi şi Siena, Avila şi Lisieux – iar lista poate continua de a lungul istoriei şi în largul geografiei. Chiar şi în auzul celui neobişnuit cu chestiunile Bisericii, numele acestor oraşe sugerează cu o oarecare uşurinţă o trimitere spre alte nume şi alte chipuri. Maria, „cea binecuvântată între femei” şi cealaltă Marie, răscumpărată de o iubire mai mare decât trecutul ei. Clara, „sora” spirituală a Sărăcuţului din Assisi, şi Ecaterina, analfabetă, care vorbea fără complexe în faţa regilor şi a Papilor. Tereza „cea Mare”, contemplativă, şi cealaltă Tereză, urmând „calea cea mică”. Ce-ar fi fost Biserica fără ele şi fără alte mii de figuri extraordinare de femeie, sfinte sau necunoscute, care de două milenii dau mărturie pentru Cristos? E o întrebare, aceasta, care nu lasă loc de îndoială pentru Benedict XVI:
● „Istoria creştinismului ar fi avut o dezvoltare foarte diferită dacă nu ar fi fost aportul generos al multor femei. De aceea, cum a scris veneratul şi scumpul meu predecesor Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică ‚Mulieris dignitatem’, «Biserica aduce mulţumire pentru toate femeile şi pentru fiecare în parte… Biserica mulţumeşte pentru toate manifestările ‚geniului’ feminin care au apărut în decursul istoriei, în mijlocul fiecărui popor şi al fiecărei naţiuni» (Audienţa Generală, 14 februarie 2007).

Femei, mame, laice sau călugăriţe. Benedict XVI a dedicat în 2010 personalităţilor feminine din Evul Mediu creştin câteva cateheze de neuitat. Şi nu a tăcut atunci când figura femeii, în vremuri mult mai recente, a fost învăluită gradual de anumite „curente culturale şi politice care caută să elimine, sau cel puţin să umbrească sau să confunde, diferenţele sexuale întipărite în natura umană, considerându-le o construcţie culturală”.
● „E necesar să aducem aminte de planul lui Dumnezeu care l-a creat pe om bărbat şi femeie, cu o unitate şi în acelaşi timp o diferenţă originară şi complementară” (Discurs la 20 de ani de la ‚Mulieris Dignitatem’, 9 februarie 2008).

Tot la fel, Benedict XVI a atras atenţia asupra acelor locuri şi culturi în care „femeia este discriminată sau subestimată pentru simplul fapt de a fi femeie, în care se recurge chiar şi la argumente religioase şi presiuni familiare, sociale şi culturale, pentru a susţine disparitatea dintre genuri, în care se consumă acte de violenţă în dauna femeii, transformând-o în obiect de rele tratamente şi exploatare în publicitate şi industria de consum şi divertisment”.

A sărbători Ziua internaţională a femeii pe 8 martie, aşadar, înseamnă pentru creştini şi aceste lucruri: „A reflecta la condiţia femeii şi a reînnoi angajamentul, pentru ca întotdeauna şi pretutindeni, orice femeie să trăiască şi să exprime în plinătate propriile capacităţi, dobândind respectul deplin pentru demnitatea ei” (Angelus, 8 martie 2009).

Aici, serviciul audio:

(rv – A. De Carolis/A.D.)