Iubirea Fericitului Ieremia Valahul, lumină pe drumul credinţei noastre: ep. Petru Gherghel

RV 07 mar 2013. Ritmul evenimentelor de la Roma ne îngăduie să revenim în această emisiune la un eveniment deosebit pentru Biserica Catolică din România: deschiderea, marţi, la Oneşti, a Anului dedicat Fericitului Ieremia Valahul (5 martie – 30 octombrie 2013). Este singurul român ridicat la cinstea altarelor de Ioan Paul al II-lea, la 30 octombrie 1983, în faţa bazilicii Sfântul Petru. Manifestările „Anului Ieremian” sunt prilejuite de împlinirea a treizeci de ani de la beatificare şi a cinci ani de la aducerea relicvelor sale în patrie.

Născut în 1556 în satul Sasca, din Moldova, Ieremia Valahul a murit în faimă de sfinţenie la Napoli, în Italia, pe 5 martie 1625, după ce a intrat în ordinul călugărilor Franciscani Capucini. Relicvele sale au fost aduse în România în 2008 şi depuse spre venerare în noul sanctuar de la Oneşti, Bacău.

La Sfânta Liturghie prezidată marţi la Oneşti, pentru deschiderea "Anului Ieremian", episcopul Petru Gherghel, al diecezei romano-catolice de Iaşi, a subliniat valoarea specială pe care o dobândeşte iniţiativa Fraţilor Capucini din România în acest An al Credinţei. În ciuda distanţei care ne separă în timp, a remarcat PS Gherghel, smeritul călugăr din Moldova are un mesaj valabil şi pentru generaţiile noastre.

Mai întâi, se citeşte pe serviciul site-ului ercis.ro, el ne aduce aminte de rolul şi imaginea familiei creştine. „Autorii şi biografii fericitului Ieremia”, a spus episcopul la predică, „scot în evidenţă imaginea unei familii cu şapte copii, rolul credinţei şi iubirii celor doi părinţi care s-au evidenţiat printr-o simplitate şi disponibilitate rară în grija pentru creşterea copiilor în spirit religios”. „La şcoala familiei, Ieremia a deprins credinţa, evlavia şi bunătatea, şi tot de acolo şi-a luat «zborul» mai târziu, simţind în suflet şi în inimă, ca odinioară Abraham, chemarea şi dorul după o altă ţară spre a-şi împlini dorinţa de sfinţenie”. Fericitul Ieremia „s-a înscris astfel în lista marilor eroi ai credinţei şi carităţii creştine şi a devenit purtător al mesajului familiei creştine din Moldova şi un vrednic pelerin al iubirii”.

În al doilea rând, a continuat PS Gherghel, „ne impresionează dragostea sa pentru ceilalţi. Vreau să cred că fericitul Ieremia, cu credinţa sa puternică şi cu iubirea sa generoasă, împlineşte astăzi lecţia la care ne cheamă Sfântul Părinte Benedict în Anul Credinţei şi, mai recent, în ultimul său mesaj adresat Bisericii şi lumii pentru timpul sfânt al Postului”. În acest sens, Fericitul Ieremia „a crezut şi, crezând, a învins toate greutăţile şi distanţele”. „Din credinţa şi iubirea sa a îmbrăţişat mai bine de 40 de ani pe cei lipsiţi şi bolnavi, dar mai ales pe cei pe care nimeni nu voia să-i mai îngrijească, lucru pe care l-a învăţat şi deprins de acasă, de la mama. Cu acest dor – a încheiat episcopul Gherghel – Fericitul Ieremia s-a întors acasă, la noi, pentru a ne ajuta în drumul nostru de credinţă şi de iubire”.

De subliniat, în fine, că la sanctuarul din Oneşti în fiecare zi din „Anul Ieremian” se înalţă rugăciuni pentru canonizarea Fericitului Ieremia Valahul dar şi intenţii speciale pentru credinţă şi familie. La 8 mai, amintesc Părinţii Capucini de la Oneşti, are loc hramul sanctuarului şi pelerinajul bolnavilor. La 31 mai, împlinirea a cinci ani de la întoarcerea fericitului Ieremia în patrie. La 6 octombrie, întâlnirea călugărilor şi călugăriţelor, iar la 30 octombrie, aniversarea beatificării şi încheierea „Anului Ieremian”.

(rv – A.D.)