Colegiul Cardinalilor, precum o orchestră: dorinţa lui Benedict al XVI-lea, în discursul
din ultima zi de pontificat
(RV - 28 februarie 2013) „Ca pentru discipolii din Emaus, şi pentru a mine
a fost o mare bucurie să merg alături de voi în aceşti ani, în lumina prezenţei Domnului
cel Înviat. Cum am spus ieri, în faţa miilor de credincioşi care au umplut Piaţa „Sfântul
Petru”, apropierea şi sfatul vostru mi-au fost de mare ajutor în ministerul
meu”. Cu aceste cuvinte de mulţumire s-a adresat Benedict al XVI-lea membrilor
Colegiului Cardinalilor, reuniţi joi dimineaţă, în Sala Clementină din Palatul Apostolic,
pentru a-şi lua rămas bun de la Episcopul Romei.
Referindu-se la parcursul
făcut împreună, în cei opt ani de pontificat, Sfântul Părinte l-a descris cu aceste
cuvinte: • „În aceşti opt ani am trăit cu credinţă momente foarte frumoase
de radioasă lumină pe calea Bisericii, împreună cu momente în care şi câte un nor
s-a adunat pe cer. Am încercat să-l slujim pe Cristos şi Biserica sa cu iubire profundă
şi totală, care este sufletul ministerului nostru. Am dăruit speranţa,
cea care vine de la Cristos, unica în măsură să ne ilumineze calea”.
Sfântul
Părinte a folosit o imagine memorabilă – cea a unei orchestre – pentru a descrie necesitatea
unităţii Colegiului Cardinalilor, care se dobândeşte doar prin rugăciune: •
„Să mulţumim împreună Domnului, care ne-a făcut să creştem în comuniune, şi
tot împreună să-i cerem să ne ajute în realizarea unei tot mai profunde unităţi, astfel
încât Colegiul Cardinalilor să fie precum o orchestră în care diversităţile să contribuie
întotdeauna la împlinirea unei armonii superioare şi unanime.
Dorind să
le lase cardinalilor o reflecţie asupra Bisericii şi ministerului său, ce constituie
„motivul şi raţiunea vieţii” pentru un slujitor al Bisericii, Benedict al XVI-lea
l-a citat pe teolog şi scriitor italian Romano Guardini pentru a exprima imaginea
Bisericii ca organism viu. „Biserica se redeşteaptă în suflete”, spunea Guardini,
iar Papa a explicat şi completat acest aforism spunând: • „Biserica
trăieşte, creşte şi se redeşteaptă în sufletele care, precum Preacurata Fecioară
Maria, acceptă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl zămisleşte
prin opera Duhului Sfânt. Oferindu-se lui Dumnezeu, în sărăcia şi umilinţa
lor, devin capabili să-i dea naştere lui Isus în lume. Prin mijlocirea
Bisericii, misterul întrupării rămâne prezent pentru totdeauna. Cristos continuă să
parcurgă toate epocile, în orice spaţiu.”
Benedict al
XVI-lea şi-a încheiat discursul de rămas bun de la cardinali cu un îndemn: •
„Dragi fraţi, să rămânem uniţi în acest mister, în rugăciune, în special în
Euharistia zilnică, slujind astfel Biserica şi întreaga umanitate. Aceasta
este bucuria pe care nimeni nu ne-o poate lua”.