2013-03-05 16:26:39

Colegiul Cardinalilor, precum o orchestră: dorinţa lui Benedict al XVI-lea, în discursul din ultima zi de pontificat


(RV - 28 februarie 2013) „Ca pentru discipolii din Emaus, şi pentru a mine a fost o mare bucurie să merg alături de voi în aceşti ani, în lumina prezenţei Domnului cel Înviat. Cum am spus ieri, în faţa miilor de credincioşi care au umplut Piaţa „Sfântul Petru”, apropierea şi sfatul vostru mi-au fost de mare ajutor în ministerul meu”.
Cu aceste cuvinte de mulţumire s-a adresat Benedict al XVI-lea membrilor Colegiului Cardinalilor, reuniţi joi dimineaţă, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, pentru a-şi lua rămas bun de la Episcopul Romei.

Referindu-se la parcursul făcut împreună, în cei opt ani de pontificat, Sfântul Părinte l-a descris cu aceste cuvinte:
• „În aceşti opt ani am trăit cu credinţă momente foarte frumoase de radioasă lumină pe calea Bisericii, împreună cu momente în care şi câte un nor s-a adunat pe cer. Am încercat să-l slujim pe Cristos şi Biserica sa cu iubire profundă şi totală, care este sufletul ministerului nostru. Am dăruit speranţa, cea care vine de la Cristos, unica în măsură să ne ilumineze calea”.

Sfântul Părinte a folosit o imagine memorabilă – cea a unei orchestre – pentru a descrie necesitatea unităţii Colegiului Cardinalilor, care se dobândeşte doar prin rugăciune:
„Să mulţumim împreună Domnului, care ne-a făcut să creştem în comuniune, şi tot împreună să-i cerem să ne ajute în realizarea unei tot mai profunde unităţi, astfel încât Colegiul Cardinalilor să fie precum o orchestră în care diversităţile să contribuie întotdeauna la împlinirea unei armonii superioare şi unanime.

Dorind să le lase cardinalilor o reflecţie asupra Bisericii şi ministerului său, ce constituie „motivul şi raţiunea vieţii” pentru un slujitor al Bisericii, Benedict al XVI-lea l-a citat pe teolog şi scriitor italian Romano Guardini pentru a exprima imaginea Bisericii ca organism viu. „Biserica se redeşteaptă în suflete”, spunea Guardini, iar Papa a explicat şi completat acest aforism spunând:
„Biserica trăieşte, creşte şi se redeşteaptă în sufletele care, precum Preacurata Fecioară Maria, acceptă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl zămisleşte prin opera Duhului Sfânt. Oferindu-se lui Dumnezeu, în sărăcia şi umilinţa lor, devin capabili să-i dea naştere lui Isus în lume. Prin mijlocirea Bisericii, misterul întrupării rămâne prezent pentru totdeauna. Cristos continuă să parcurgă toate epocile, în orice spaţiu.”

Benedict al XVI-lea şi-a încheiat discursul de rămas bun de la cardinali cu un îndemn:
„Dragi fraţi, să rămânem uniţi în acest mister, în rugăciune, în special în Euharistia zilnică, slujind astfel Biserica şi întreaga umanitate. Aceasta este bucuria pe care nimeni nu ne-o poate lua”.

RV/ A.Martinas

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.