„Biserica este a lui Cristos, iar Domnul nu îngăduie scufundarea ei”: ultimele 18 zile de pontificat în cuvinte memorabile

(RV – 4 martie 2013) Vă propunem din nou reparcurgerea ultimelor 18 zile de pontificat ale papei Benedict al XVI-lea, în acest serviciu realizat de colegul nostru Sergio Centofanti, de la redacţia centrală:

• “Plena liberate declaro me ministerio Episcopi Romae, Successoris Sancti Petri…renuntiare …”
Benedict al XVI-lea le anunţă cardinalilor reuniţi în Consistoriu decizia sa: renunţarea la ministerul petrin. Este sărbătoarea Maica Domnului de la Lourdes. Pe 16 aprilie, în sărbătoarea Sfintei Bernadeta, împlineşte 86 de ani. Forţele care-i slăbesc nu-i permit să-şi continue în mod adecvat ministerul. Încredinţează Biserica grijii Supremului Păstor, Cristos. Şi, în aceste 18 ultime zile ne demonstrează marea sa credinţă.
Iată cuvintele de la audienţa generală din 13 februarie:

• „Mă susţine şi mă luminează certitudinea că Biserica este a lui Cristos, care va face să nu-i lipsească vreodată călăuza şi grija Sa… Continuaţi să vă rugaţi pentru mine, pentru Biserică şi pentru viitorul Papă. Dumnezeu ne va călăuzi!”.

În cateheză, aminteşte că “nu este puterea mondenă cea care salvează, ci puterea crucii, a umilinţei şi iubirii. Îndeamnă la a-i acorda lui Dumnezeu primul loc”. La Sfânta Liturghie din Miercurea Cenuşii, ne vorbeşte despre necesitatea convertirii, ce este operă a îndurării lui Dumnezeu:

• „De fapt, şi în zilele noastre sunt mulţi gata să-şi „sfâşie hainele” în faţa scandalurilor şi injustiţiilor – desigur comise de alţii – dar puţini par disponibili să acţioneze asupra propriei inimi, a propriei conştiinţe şi asupra propriilor intenţii, lăsând ca Domnul să transforme, să reînnoiască şi să convertească”.

Îi îndeamnă pe credincioşi să nu distrugă chipul lui Cristos prin diviziuni şi individualism. Mărturia „va fi tot mai incisivă” – afirmă – „când vom urmări mai puţin gloria personală”. Pe 14 februarie îi întâlneşte pe preoţii romani, vorbind liber timp de 45 de minute despre Conciliu, fără nici o ezitare. Aminteşte speranţele privind noi Rusalii ale Bisericii, despre care spune că reprezintă o „realitate vitală” ce ne pătrunde în suflete, spunând că: „Noi suntem Biserica, iar Biserica nu este o structură; noi înşine, creştinii, alcătuim trupul viu al Bisericii: 'noi' ca şi credincioşi, împreună cu Cristos; fiecare dintre noi, nu 'noi' ca un grup care se declară Biserică. 'Noi suntem Biserică' necesită integrarea mea în acest 'noi' al credincioşilor din toate timpurile”.

La ultimul Angelus din pontificatul său, pe 24 februarie, Benedict al XVI-lea revine la explicaţia gestului său de „urcare pe muntele” rugăciunii:
• „Dar aceasta nu înseamnă abandonarea Bisericii ci, dimpotrivă, dacă Dumnezeu îmi cere acest lucru este tocmai pentru ca eu să pot continua să-i slujesc cu aceiaşi dăruire şi cu aceiaşi iubire ca şi până acum, dar într-un mod mult mai potrivit vârstei şi forţelor mele”.

La ultima audienţă generală din 27 februarie, în faţa a 150 de mii de credincioşi, Benedict al XVI-lea aminteşte momentele de bucurie ale pontificatului său dar şi pe acelea în care apele erau agitate, iar Domnul părea să doarmă:

• „Am ştiut întotdeauna că în acea barcă se află Domnul, după cum am ştiut întotdeauna că Barca Bisericii nu este a mea, nu este a noastră, ci este a lui Cristos. Iar Domnul nu îngăduie scufundarea ei”.
Referitor la Anul Credinţei, pe care l-a convocat pentru a întări credinţa noastră în Dumnezeu, îndemnul său face trimitere la imaginea copilului a cărui încredere totală îl face să se abandoneze în braţele tatălui:
„Aş vrea să-i îndemn pe toţi să-şi reînnoiască ferma încredere în Domnul şi să se încredinţeze precum copiii în braţele Domnului, siguri fiind că acele braţe ne susţin mereu şi ne ajută să străbatem zi de zi printre dificultăţi. Aş vrea ca fiecare să se simtă iubit de acel Dumnezeu care l-a dăruit pe unicul Fiu pentru noi şi care ne-a făcut cunoscută iubirea sa nemărginită”.

RV- S. Centofanti/A.M.

Aici, serviciul audio: