Exerciţii spirituale. Papa: răul murdăreşte frumuseţea lui Dumnezeu, dar cine crede vede adevărul şi iubirea

(RV – 23 februarie 2013) Într-o lume care „murdăreşte” frumuseţea lui Dumnezeu, a crede înseamnă să-I atingi mâna şi să-I vezi iubirea, a spus Benedict al XVI-lea sâmbătă dimineaţă, la încheierea exerciţiilor spirituale din Postul Mare, predicate Papei şi Curiei Romane de către cardinalul Gianfranco Ravasi. Episcopul Romei le-a mulţumit colaboratorilor cu care a împărţit în aceşti ani responsabilitatea ministerului petrin.

Întuneric şi murdărie. Răul este în acţiune pentru a umbri şi murdări frumuseţea lui Dumnezeu. Dar din întuneric şi noroi iese la suprafaţă – prin credinţă – busola care, în ciuda tenebrelor, ajută la aflarea mâinii lui Dumnezeu şi la redescoperirea iubirii şi adevărului. Este simplă şi intensă imaginea pe care Benedict al XVI-lea o foloseşte pentru a da voce experienţei spirituale trăite în aceste zile, când a ascultat şi reflectat asupra meditaţiilor pentru Postul Mare ale cardinalului Gianfranco Ravasi.

Chiar în momentul în care Dumnezeu crea lumea, constatând că totul „era foarte frumos”, tocmai „acel foarte frumos”, spune Papa:

• „…este permanent contrazis de răul acestei lumi, de suferinţă, de corupţie … încât aproape că cel rău vrea să murdărească permanent creaţia, pentru a-l contrazice pe Dumnezeu şi pentru a face ca adevărul şi frumuseţea sa să fie de nerecunoscut”.

Amintind că firul conducător al exerciţiilor spirituale era „Arta de a crede, arta de a se ruga”, Benedict al XVI-lea a spus că s-a gândit la teologii medievali care au tradus cuvântul grecesc Logos nu doar cu termenul Verbum dar şi cu ars, adică „artă”, considerându-le interschimbabile.

• „Logos-ul nu este doar un raţionament matematic: Logos-ul are o inimă; Logos-ul este şi iubire. Adevărul este frumos şi adevărul şi frumuseţea merg împreună: frumuseţea este sigilul adevărului”.

Şi totuşi lui Cristos – cel care este iubirea, frumuseţea şi adevărul lui Dumnezeu, „Logos”-ul devenit trup – lumea îi rezervă o coroană de spini. Este o frumuseţe obscurată, un adevăr murdărit. Şi totuşi, repetă Papa, în această figură suferindă a Fiului lui Dumnezeu începem să vedem frumuseţea cea mai profundă a Creatorului şi Mântuitorului nostru.

• „Putem totuşi ca în tăcerea „nopţii întunecate” să ascultăm Cuvântul. Şi a crede nu este altceva decât să atingi mâna lui Dumnezeu în obscuritatea lumii şi astfel, în tăcere, să asculţi Cuvântul şi să vezi iubirea”.

Benedict al XVI-lea i-a mulţumit cardinalului Ravasi pentru că a propus – prin intermediul Psalmilor – „un frumos parcurs în universul credinţei”. „Am rămas fascinaţi” – a explicat – „de bogăţia, profunditatea şi frumuseţea acestui univers al credinţei şi rămânem recunoscători pentru că Cuvântul lui Dumnezeu ne-a vorbit într-un mod nou, cu o nouă forţă”.
La finalul unei săptămâni de Exerciţii spirituale ţinute în Capela Redemptoris Mater din Vatican, Papa a spus:

• „La final, dragi prieteni, aş vrea să vă mulţumesc tuturor nu doar pentru această săptămână, dar pentru aceşti opt ani în care aţi purtat împreună cu mine greutatea ministerului petrin, cu competenţă, afecţiune, iubire şi credinţă. Rămâne în mine această gratitudine şi – chiar dacă acum se încheie în mod exterior comuniunea vizibilă – cum a spus cardinalul Ravasi rămâne apropierea spirituală, o profundă comuniune în rugăciune. Cu această certitudine mergem mai departe, siguri de victoria lui Dumnezeu, siguri de adevărul frumuseţii şi al iubirii”.

Aici, serviciul audio: