Exerciţii spirituale în Vatican. Card. Ravasi: preoţii, martori ai lui Dumnezeu dar liberi de legături politice

RV 22 feb 2013. Penultima zi de meditaţii, vineri, în Vatican, în cadrul exerciţiilor spirituale predicate de card. Gianfranco Ravasi pentru Benedict XVI şi membrii Curiei Romane. Tema exerciţiilor pentru Postul Mare: "Ars orandi, ars credendi. Chipul lui Dumnezeu şi chipul omului în rugăciunea psalmilor". În centrul meditaţiilor de vineri, misiunea preotului şi importanţa familiei.

Psalmii 16 şi 73 au stat la baza primei meditaţii a zilei prezentată vineri de card. Ravasi. Este vorba de două texte sacerdotale care se încheie cu un mesaj pascal. În ambele, autorul sacru recunoaşte slăbiciunea umană şi păcatul, dar îşi îndreaptă atenţia spre ţinta finală: comuniunea desăvârşită cu Dumnezeu. Card. Ravasi:
• "Preotul trebuie să fie prezent în societate. Dar tocmai pentru că este intermediarul dintre Dumnezeu şi popor, el trebuie să fie liber de orice legătură şi interes concret, nu trebuie să participe ori să se lase implicat în chestiuni politice, deşi rămâne prezent prin mărturia sa".

Dumnezeu singur este suficient preotului şi, într-adevăr, psalmul 16 se încheie cu mărturisirea de credinţă. Nemurirea la care se face referinţă în rugăciunea psalmului înseamnă uniune deplină, mistică, îmbrăţişare cu Dumnezeu, iubire deplină pentru cel iubit. Ideea de nemurire din zilele noastre este cu totul altfel, pentru că se încearcă înlăturarea ideii de moarte. "În societatea contemporană", a spus card. Ravasi, "nemurirea înseamnă căutarea unei vieţi cât mai lungi, însănătoşirea organelor, înlocuirea lor ca la o maşină şi continuarea vieţii. Un asemenea mod de a înţelege nemurirea reflectă o viziune extrem de săracă. Încă din enciclica 'Spe Salvi', Benedict XVI ne amintea că veşnicia nu este o continuitate de timp fără de sfârşit. Ar putea fi chiar un blestem faptul de a trebui să continui întotdeauna fără nici un scop, ca într-o mişcare continuă şi perpetuă".

În a doua meditaţie a zilei, card. Ravasi a pus accentul pe importanţa familiei creştine, pornind de la definiţia dată de sociologul Levi-Strauss potrivit căruia familia este "o uniune mai mult sau mai puţin stabilă dar care poate fi găsită în orice societate". În ciuda încercărilor pe care le înfruntă, mai ales din cauza şomajului, familia trăieşte în zilele noastre într-o formă ciudată de solitudine:
• "Societatea contemporană, din nefericire, a adoptat ca emblemă 'uşa blindată'. Îţi este teamă de tot ceea ce se află afară. Cândva, şi în tradiţia noastră, curtea casei era locul în care se trăia mai mult decât în casă, uşile erau mereu deschise şi exista o anumită formă de comunicare. Râsul şi plânsul erau împărtăşite cu ceilalţi. Acum, în schimb, (familia) este o 'flacără izolată', dar există şi 'flăcări' de căldură, nu doar flăcări care ard şi distrug".

În Psalmul 128 se observă profilul tatălui, cel care întreţine familia, şi a mamei, "viţă fecundă", cea care umple intimitatea casei. Dar intimitatea, a observat card. Ravasi, nu trebuie înţeleasă numai în sensul culturii contemporane care a rupt plinătatea adevăratei intimităţi, formată din trei cercuri. Primul, sexualitatea; dar simpla sexualitate, cu instincte primare, nu e îndeajuns; al doilea cerc: omul este capabil de eros, care nu înseamnă pornografie, ci descoperire a frumuseţii, a fascinaţiei, a sentimentului, a pasiunii, a voinţei de a sta împreună, uimirea în faţa privirii celuilalt. Dar nici aceasta nu e îndeajuns. Omul – şi aici se încheie al treilea cerc – este capabil de iubire".

În familie, a reluat cardinalul, fiii sunt semnele creaţiei şi ale istoriei mântuirii care continuă; în acelaşi timp, bătrânii – menţionaţi deseori în Psalmi – sunt martori, voce care povesteşte faptele săvârşite de braţul puternic al lui Dumnezeu de a lungul vieţii.

Sâmbătă dimineaţă card. Gianfranco Ravasi prezintă ultima meditaţie a exerciţiilor spirituale, urmată de un scurt discurs al Papei Benedict XVI.

(rv – A.D.)