Benedict al XVI-lea şi iubirea pentru Maica Domnului, în tăcere şi umilinţă
(RV – 21 februarie 2013) „Să o urmăm şi să o imităm pe Maica Domnului” şi „întreaga
noastră viaţă va deveni un Magnificat”. Iubirea pentru Preacurata este una din trăsăturile
specifice ale dimensiunii spirituale ce a caracterizat pontificatul papei Benedict
al XVI-lea. Ca şi predecesorul său Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea poate
fi numit un Papă marian, cu o profundă iubire filială faţă de Maica Domnului. În vreme
ce sanctuarul marian de la Częstochowa a avut un rol deosebit în pontificatul lui
Ioan Paul al II-lea, pentru Benedict al XVI-lea a avut o semnificaţie deosebită sanctuarul
de la Altötting, inima mariană a Bavierei.
Să ne lăsăm conduşi de Maica Domnului
la întâlnirea cu Isus. La orice audienţă, discurs, omilie, Benedict al XVI-lea îi
încredinţează întotdeauna pe credincioşi Maicii Domnului. Aşa cum evidenţia Benedict
al XVI-lea, este Preacurata cea care ne indică calea pentru a ajunge la inima Fiului
Ei. Maica Domnului şi Pruncul Său, cu „puterea lor lipsită de apărare”, înving „zgomotul
puterii lumii”.
• „Slava lui Dumnezeu nu se manifestă în triumful şi puterea
unui rege, nu străluceşte într-un oraş vestit, într-un palat somptuos, ci-şi află
adăpost în trupul unui fecioare şi se revelează în sărăcia unui prunc. Atotputernicia
lui Dumnezeu, chiar şi în viaţa noastră, acţionează cu forţa, uneori tăcută, a adevărului
şi a iubirii”. (Audienţa generală, 19 decembrie 2012)
Benedict al XVI-lea
a fost în pelerinaj la principalele sanctuare mariane din lume. De la cel de la Altötting,
din Bavaria, care-i era familiar, la sanctuarele de la Lourdes, Fatima, Częstochowa,
la Mariazell, în Austria, şi la sanctuarul de la Aparecida, din Brazilia. S-a rugat
Maicii Domnului la sanctuarele de la Pompei şi Lourdes. Papa atrage atenţia spunând
că sanctuarele nu sunt „catedrale în deşert”, ci oaze de spirit pentru respectivele
regiuni şi exemple „ale unei civilizaţii catolice”. Maica Domnului, ne aminteşte Papa,
este prima care l-a acceptat pe Cristos trăind de asemenea o relaţia specială cu Duhul
Sfânt şi Biserica.
• „La Rusalii, Preacurata apare din nou ca Mireasă a Duhului
Sfânt, pentru o maternitate universală faţă de toţi cei generaţi de Dumnezeu pentru
credinţa în Cristos. Iată de ce Maica Domnului este pentru toate generaţiile imagine
şi model al Bisericii care, împreună cu Duhul, parcurge timpul invocând revenirea
în slavă a lui Cristos: Vino Doamne Isuse!” (Benedict al XVI-lea, la încheierea lunii
mariane, 31 mai 2009)
Benedict al XVI-lea îi îndeamnă pe toţi credincioşii,
în special pe tineri, să se roage Maicii Domnului în special rugăciunea Rozariului
care, subliniază, „ne face să reparcurgem evenimentele vieţii Domnului în compania
Maicii Domnului”, păstrându-le, asemenea Ei – în inima noastră”. Papa aminteşte că
„da”-ul Mariei învinge răul. Iată de ce chiar şi în încercările vieţii care ne fac
să ne clătinăm, putem afla în Maica Domnului un sprijin sigur:
• „Dragi
prieteni, ce bucurie imensă să o avem pe Maica Preacurată. De fiecare dacă când experimentăm
fragilitatea noastră şi sugestia răului, putem să ne adresăm Ei, iar inima noastră
primeşte lumină şi mângâiere” (Benedict al XVI-lea la rugăciunea „Angelus”, 8 decembrie
2009)
Benedict al XVI-lea îi încredinţează Maicii Domnului Anul Credinţei,
la împlinirea a 50 de ani de la începutul Conciliului Vatican al II-lea. Este semnificativ
că, în ultima călătorie pastorală în Italia a fost tocmai la un sanctuar marian, la
Loreto. Tradiţia vrea ca inima acestui loc să fie casa în care a trăit Maica Domnului.
Dar Benedict al XVI-lea vorbeşte şi despre o altă casă, care depăşeşte pietrele unui
edificiu. Este chiar Maica Domnului „casa vie” care-l primeşte pe Isus.
•
„Unde locuieşte Dumnezeu, trebuie să recunoaştem că toţi suntem 'acasă': unde locuieşte
Cristos, fraţii şi surorile sale nu mai sunt străini, căci Maica Domnului deschide
poarta casei sale şi ne conduce să intrăm în voinţa Fiului”. (Benedict al XVI-lea,
vizita la Loreto, 4 octombrie 2012)