Exerciţii spirituale în Vatican. Card. Ravasi: adevărata libertate vine din încrederea în Dumnezeu

RV 20 feb 2012. Credinţa ca adeziune conştientă, liberă şi pasionantă, dar şi întâlnirea omului cu limitele sale, au fost temele abordate de card. Gianfranco Ravasi la meditaţiile prezentate în Vatican în cadrul zilelor de reculegere pentru Postul Mare, cu participarea lui Benedict XVI şi a mai multor membri ai Curiei Romane.

Prima meditaţie a zilei a avut la bază Psalmul 130, o rugăciunea foarte scurtă în care, a spus card. Ravasi, este cuprins într-un anumit fel simbolul "copilăriei spirituale". Cel care crede poate găsi în cuvintele acestei rugăciuni expresia cea mai cuprinzătoare pentru actul său de încredinţare lui Dumnezeu. Cu toate acestea, psalmul începe cu extrema opusă a credinţei:
• "Mândria, orgoliul, autosuficienţa absolută, amplasarea pe aceeaşi poziţie a lui Dumnezeu. Este păcatul originar: 'veţi fi ca Dumnezeu, cunoscători ai binelui şi ai răului', sau, altfel spus, arbitrii moralei. Şi este ceea ce omul va încerca să facă în libertatea sa".

"Credinţa, a reluat cardinalul, înseamnă adeziune, dar o adeziune conştientă, o adeziune liberă, intensă, pasionantă. Nu întâmplător psalmistul aminteşte de două ori condiţia copilului înţărcat, iar ultimul verset este un îndemn adresat întregului Israel la speranţă, aşadar, să-şi pună încrederea în Domnul. Trebuie să învăţăm şi noi – a continuat cardinalul – din marea istorie a spiritualităţii, dar mai ales noi, cei care am ajuns la un anumit nivel de responsabilitate, de demnitate în interiorul Bisericii, sau la funcţii de un anumit nivel, de care depinde deseori viaţa atâtor oameni. Probabil că ispita se ramifică şi în noi, uşoară şi subtilă, ispita de a fi cei care se uită de sus la cei din jur".

În a doua meditaţie, card. Ravasi s-a oprit la condiţia omului de creatură fragilă, încercată de greutăţile vieţii, care simte limitele şi finitudinea existenţei. Umbră, suflare – după cum spune Ps 30 – dar şi strigătul de ajutor pentru a cunoaşte măsura zilelor noastre. Cuvinte grele dar de mare actualitate într-o lume dominată de o atmosferă superficială, ca şi cum ar fi narcotizată, care elimină marile întrebări. Curajul de a propune reflecţii vaste, este una din marile probleme ale tinerilor de astăzi, care nu mai găsesc răspunsuri pline de semnificaţie. A redobândi simţul limitei şi al măsurii, este un exerciţiu indispensabil pentru cei care îşi doresc să depăşească superficialitatea, pentru a reuşi să se vadă cu ochii părinteşti ai lui Dumnezeu.

(RV – A.D.)