Benedict al XVI-lea şi criza economică: schimbarea modelelor de dezvoltare, nu slăbirea drepturilor sociale

(20 februarie 2013) „Criza ne obligă să ne reproiectăm parcursul, să stabilim noi reguli şi să găsim noi forme de angajare”, aşa cum se spune într-unul din pasajele cheie ale Enciclicei Caritas in veritate a papei Benedict al XVI-lea. Dezvoltarea umană integrală a persoanei şi a popoarelor, într-o perioadă de gravă criză economică, a reprezentat una din temele principale ale acestui pontificat. În următorul serviciu, realizat de colegul nostru Alessandro Gisotti, sunt evidenţiate unele intervenţii şi documente ale Magisteriului social al papei Benedict al XVI-lea.

“Nu trebuie să ne resemnăm în faţa scăderii calităţii vieţii în vreme ce spread-ul financiar este în schimb combătut”: această frază a lui Benedict al XVI-lea va rămâne cu siguranţă în memoria colectivă.
El a oferit Doctrinei sociale a Bisericii viziunea sa originală pentru o autentică dezvoltare a popoarelor, cu atât mai necesară acum, în contextul unei grave crize economice.
Odată cu primii paşi ai ministerului său petrin, Benedict al XVI-lea le-a cerut tuturor “curajul fraternităţii” şi schimbarea stilurilor de viaţă şi a modelelor de dezvoltare în direcţia sobrietăţii.
Sfântul Părinte a atras atenţia asupra necesităţii „unei noi sinteze dintre bunuri şi piaţă, dintre capital şi muncă”.

• “Pentru depăşirea crizei economice şi sociale pe care o trăim, ştim că este necesar un efort liber şi responsabil din partea tuturor; este necesară depăşirea intereselor individualiste şi de sector, astfel încât să se înfrunte împreună şi uniţi dificultăţile ce lovesc orice domeniu al societăţii, în special lumea muncii” (Benedict al XVI-lea, la audienţa acordată reprezentanţilor sindicatului Cisl, pe 31 ianuarie 2009)

Papa este convins că pentru a ieşi din criza mondială este nevoie “de o nouă cultură a solidarităţii şi a participării responsabile, condiţii indispensabile pentru a construi împreună viitorul planetei”. Sinteza Magisteriului său social este conţinută în Caritas in veritate. Publicată în 2009, în plină criză globală, Enciclica devine un best seller ce captează până şi atenţia operatorilor din Wall Street.
Papa invocă o economie în slujba persoanei şi, la 40 de ani de la Populorum progressio, a papei Paul al VI-lea, spune din nou cu insistenţă că dezvoltarea popoarelor trebuie să fie integrală. În acest context, Benedict al XVI-lea observă că la originea crizei economice se află o criză etică, antropologică.

• “În actuala criză economică se confirmă ceea ce a apărut deja în precedenta mare criză, şi anume că dimensiunea etică nu este ceva exterior problemelor economice, ci o dimensiune interioară şi fundamentală. Economia nu funcţionează doar printr-o autoreglementare comercială, ci are nevoie de un motiv etic pentru a funcţiona”. (Benedict al XVI-lea, în Colocviul cu ziariştii, în timpul zborului spre Madrid, 18 iulie 2011)

Vorbind membrilor Corpului diplomatic în luna ianuarie a acestui an, Episcopul Romei a atras de asemenea atenţia că “prea des s-a absolutizat profitul, în dauna locurilor de muncă”, aventurându-se fără limite mai curând pe străzile economiei financiare decât pe cele ale economiei reale”. Este de aceea necesar să “se recupereze simţul muncii”, să “se reziste la tentaţiile intereselor individuale”, orientându-se în schimb în direcţia binelui comun”. De altfel, Benedict al XVI-lea a subliniat de mai multe ori în timpul pontificatului său că schimbarea direcţiei este de neevitat.

• “Suntem dispuşi să facem împreună o revizuire profundă a modelului dominant de dezvoltare pentru a-l corecta în mod armonios şi de durată? În realitate, acest lucru este cerut, mai mult decât de dificultăţile financiare imediate, de starea de sănătate ecologică a planetei şi, mai ales, de criza culturală şi morală”. (Benedict al XVI-lea, în Omilia ţinută pe 1 ianuarie 2009)

Cuvinte şi mai clare privind necesitatea schimbării modelului de dezvoltare au fost scrise de Sfântul Părinte în Mesajul pentru Ziua Păcii. În document, Benedict al XVI-lea critică în mod aspru “ideologiile liberalismului radical şi ale tehnocraţiei” potrivit cărora “trebuie urmărită creşterea economică chiar cu preţul eroziunii funcţiunii sociale a statului” şi a drepturilor sociale, printre care cel mai ameninţat este dreptul la muncă. Papa cere „o structurare etică a pieţelor monetare şi financiare”, iar lumii avansate economic îi aminteşte că, oricât de gravă ar fi criza financiară, criza alimentară – care înfometează popoare întregi – este cu mult mai gravă. La fel ca Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea şi-a exprimat speranţa „unei solidarităţi globalizate”, subliniind unitatea familiei umane.

• “Creştinii au datoria de a denunţa răul, dând mărturie şi menţinând vii valorile pe care se fondează demnitatea persoanei, promovând forme de solidaritate care favorizează binele comun, astfel încât umanitatea să devină tot mai mult familia lui Dumnezeu”. (Benedict al XVI-lea, discurs către fundaţia Centesimus Annus, 15 octombrie 2011)

Aici, serviciul audio: