Biserica este a lui Cristos: marea ereditate a lui Benedict al XVI-lea

(RV – 18 februarie 2013) Care este imaginea pe care o are Benedict al XVI-lea despre Biserică? Care este ereditatea pe care o va lăsa succesorului său? Iată câteva întrebări pe care mulţi şi le pun, în mass-media şi nu numai. În realitate ar fi suficient să ascultăm ceea ce spune Papa în aceste zile pentru a avea un răspuns. „Biserica este a lui Cristos”, a susţinut cu forţă Benedict al XVI-lea. Biserica are nevoie să se „reînnoiască în spirit”, a spus din nou duminică, 17 februarie, la rugăciunea „Angelus”. La zece zile de la sfârşitul Pontificatului, reluăm câteva pasaje de la ultimele intervenţii ale Papei Benedict al XVI-lea:

“Pentru binele Bisericii”: Benedict al XVI-lea a dat mărturie despre această slujire, prin gesturile, cuvintele şi persoana sa chiar de la începutul ministerului petrin. Binele Bisericii înainte de toate, pentru că Biserica nu ne aparţine nouă şi nici lui Petru. Biserica este a lui Cristos şi acesta este semnificaţia cea mai profundă a renunţării sale.

• “Am făcut aceasta în deplină libertate, pentru binele Bisericii, după ce m-am rugat îndelung şi mi-am examinat conştiinţa în faţa lui Dumnezeu (…) Mă susţine şi mă luminează certitudinea că Biserica este a lui Cristos, care nu-i va face să lipsească călăuza şi grija sa” (Benedict al XVI-lea, Audienţa generală, 13 februarie 2013)

Dar dacă Biserica este a lui Cristos, atunci nu pot fi în armonie cu Ea protagonismul, diviziunile şi punerea propriului “eu” înainte lui Dumnezeu. Este semnificativ faptul că Benedict al XVI-lea renunţă la ministerul său în timpul Postului Mare, timp intens de penitenţă, convertire şi reînnoire spirituală. O reînnoire care începe cu denunţarea răului care sfâşie haina lui Cristos.

• “Mă gândesc în special la păcatele împotriva unităţii Bisericii, la diviziunile în trupul eclezial. Trăirea Postului Mare într-o mai intensă şi evidentă comuniune eclezială, depăşind individualismul şi rivalitatea reprezintă un semn umil şi preţios pentru cei care sunt departe de credinţă sau indiferenţi”. (Benedict al XVI-lea, Omilia de la Sfânta Liturghie din Miercurea Cenuşii, 2013)

Viziunea Papei privind viitorul Bisericii nu este pesimistă. Dimpotrivă, Benedict al XVI-lea ştie şi ne aminteşte că “viitorul este a lui Dumnezeu” şi că Biserica este vie şi “mereu tânără” pentru că Isus Cristos este viu, “El a înviat cu adevărat”. Trebuie deci să se privească cu încredere la viitor, să se trăiască acel spirit al Rusaliilor care a caracterizat Conciliul Vatican al II-lea, busolă sigură pentru Biserică în marea agitată a contemporaneităţii.

• “Noi am mers la Conciliu nu doar cu Bucurie ci şi cu entuziasm. Aşteptările erau incredibile. Speram ca totul să se reînnoiască, să vină noi Rusalii, o nouă eră a Bisericii”. (Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu preoţii romani, din 14 februarie 2013)

O nouă eră a Bisericii care începe revenind la inima evenimentului creştin: întâlnirea cu Isus. Iată care este unica adevărată perspectivă pe care Benedict al XVI-lea ne-o încredinţează pentru viitor: să ascultăm cuvântul şi a voinţa Domnului şi să lăsăm ca El să ne călăuzească.

• “Biserica, mamă şi învăţătoare, îi cheamă pe toţi membrii săi să se reînnoiască în spirit şi să se reorienteze cu decizie spre Dumnezeu, negând orgoliul şi egoismul, pentru a trăi în iubire. În acest An al Credinţei, Postul Mare este un timp favorabil pentru redescoperirea credinţei în Dumnezeu ca criteriu de bază al vieţii noastre şi al vieţii Bisericii. (Benedict al XVI-lea, la rugăciunea “Angelus” din 17 februarie 2013)

Aici, serviciul audio: