Benedict al XVI-lea se întâlneşte cu parohii din Roma:"Cu certitudinea că Dumnezeu
învinge, vă mulţumesc!"
(RV – 14 februarie 2013) Întâlnire dintre papa Benedict al XVI-lea şi clerul diecezei
de Roma, în Aula Paul al VI-lea, joi, 14 februarie. Papa a fost întâmpinat
cu intense şi prelungite aplauze. Printre cei prezenţi s-au aflat cardinalul
vicar Agostino Vallini, care i-a adresat Papei un cuvânt de salut, şi episcopii
auxiliari ai diecezei. Benedict al XVI-lea le-a mulţumit tuturor cu multă căldură
sufletească şi emoţie. „Vă mulţumesc pentru afecţiunea voastră, pentru iubirea faţă
de Biserică şi faţă de Papa. Mulţumesc!”, a spus Episcopul Romei.
• „Este
pentru mine un dar deosebit al Providenţei ca, înainte de a lăsa ministerul
petrin să mă pot întâlni încă o dată cu clerul meu, clerul din Roma. Este întotdeauna
o mare bucurie să vezi cum Biserica trăieşte, cum la Roma Biserica este vie: să vezi
păstori care în spiritul păstorului suprem conduc turma Domnului”
„Este
un cler realmente catolic, universal”, a adăugat, „lucru ce corespunde spiritului
Bisericii din Roma de a duce universalitatea, catolicitatea tuturor popoarelor, tuturor
raselor şi culturilor. În acelaşi timp sunt foarte recunoscător cardinalului vicar
care ajută la trezirea şi regăsirea vocaţiilor aici la Roma căci, chiar dacă Roma
trebuie să fie pe de o parte un oraş al universalităţii, trebuie totodată să fie un
oraş cu o credinţă proprie puternică şi robustă, din care să ia naştere noi vocaţii.
Sunt convins că, cu ajutorul lui Dumnezeu, vomputea găsi vocaţiile pe care El însuşi
ni le dăruieşte şi le vom putea călăuzi şi ajuta să se maturizeze încât să poată sluji,
muncind în via Domnului”.
• “Azi” – a continuat Papa – “aţi mărturisit
Crezul în faţa mormântului Sfântului Petru. Este poate un act foarte oportun
şi necesar ca în acest An al Credinţei clerul din dieceza de Roma să se reunească
la Mormântul Apostolului căruia Domnul i-a spus: 'Ţie îţi încredinţez Biserica mea.
Pe tine construiesc Biserica mea'. În faţa Domnului, împreună cu Petru, aţi mărturisit:
'Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu'. Astfel creşte Biserica: mărturisindu-l
pe Cristos, urmându-l pe Cristos, împreună cu Petru. Şi să facem acest lucru mereu.
Sunt foarte recunoscător pentru rugăciunea voastră pe care – aşa cum am spus miercuri
– am simţit-o aproape fizic. Chiar dacă mă retrag acum, sunt mereu alături de voi
în rugăciune şi sunt sigur că şi voi toţi îmi veţi fi aproape, chiar dacă pentru lume
rămân ascuns”.
Papa Benedict al XVI-lea a ales să vorbească clerului diecezei
de Roma despre Conciliul Vatican al II-lea. A vorbit liber şi şi-a început discursul
cu o anecdotă:
• “Am fost numit în '59 profesor la Universitatea
din Bonn, unde studiază studenţii seminarişti din dieceza de Köln şi din alte
dieceze învecinate. Aşa i-am cunoscut pe cardinalul Frings, din Köln, pe cardinalul
Siri, din Genova. Mi se pare că în '61 cardinalul Siri a organizat o serie de conferinţe,
cu diferiţi cardinali europeni, legate de Conciliu şi l-a invitat şi pe cardinalul
arhiepiscop de Köln să ţină o conferita cu titlul: 'Conciliul şi lumea gândirii moderne'.
Cardinalul m-a îndemnat pe mine, cel mai tânăr dintre profesori, să scriu un proiect.
Proiectul i-a plăcut şi a propus acest text participanţilor la congresul de la Genova,
aşa cum îl scrisesem eu".
Benedict al XVI-lea şi-a continuat istorisirea
spunând: “Puţin după aceea, Papa Ioan al XXIII – lea l-a chemat pe cardinalul
Frings şi el era înspăimântat crezând că a spus ceva incorect, fals, şi că a fost
chemat să i se reproşeze ceva, poate chiar să i se ia înapoi bereta de cardinal (n.n.
parohii râd). Da….când secretarul său l-a ajutat să se îmbrace pentru audienţa la
Papa, Frings a spus: 'Poate că este pentru ultima dată când port haina asta' (n.n.
parohii râd). Apoi a intrat. Papa Ioan al XXIII-lea îi iese în întâmpinare, îi îmbrăţişează
şi-i spune: 'Mulţumesc, eminenţă. Aţi spus lucruri pe care aş fi vrut să le spun eu,
dar nu am găsit cuvintele potrivite' (n.n. parohii râd, aplaudă). Astfel, cardinalul
a aflat că era pe calea cea bună şi m-a invitat să merg cu el la Conciliu, întâi ca
expert personal, apoi – în cursul primei perioade, cred în noiembrie '62 – am fost
numit expert oficial al Conciliului”.
Papa a amintit acest episod şi
altele cu intenţia de a evoca speranţa, entuziasmul, forţa voinţei, conştiinţa
şi spiritul de responsabilitate al Părinţilor conciliari, amintind mari figuri de
teologi precum Lubac, Danielou, Congar, pentru a sublinia experienţa de universalitate
şi de realitate concretă a Bisericii trăite la Conciliul Vatican al II-lea.
Benedict
al XVI-lea a amintit ideile esenţiale ale Conciliului: mai ales misterul pascal ca
centru al vieţii creştine, exprimat în timpul pascal şi duminica, ce reprezintă întotdeauna
ziua Învierii. Sfântul Părinte şi-a arătat întristat pentru că în zilele noastre duminica
s-a transformat în “sfârşit de săptămână” când duminica este în realitate prima zi
a săptămânii, şi marchează începutul. Episcopul Romei a subliniat importanţa dublului
conţinut al duminicii: prima zi, adică sărbătoare Creaţiei (întrucât credem în Dumnezeu
Creatorul) şi întâlnirea ce Cel Înviat care reînnoieşte Creaţia."
În încheiere
Episcopul Romei le-a spus preoţilor adunaţi în Aula Paul al VI-lea: "Eu, retras în
rugăciune, voi fi mereu alături de voi şi, împreună vom merge înainte cu Domnul, cu
certitudinea că Dumnezeu învinge. Mulţumesc!"