Benedict al XVI-lea se întâlneşte cu parohii din Roma:"Cu certitudinea că Dumnezeu învinge, vă mulţumesc!"

(RV – 14 februarie 2013) Întâlnire dintre papa Benedict al XVI-lea şi clerul diecezei de Roma, în Aula Paul al VI-lea, joi, 14 februarie. Papa a fost întâmpinat cu intense şi prelungite aplauze. Printre cei prezenţi s-au aflat cardinalul vicar Agostino Vallini, care i-a adresat Papei un cuvânt de salut, şi episcopii auxiliari ai diecezei. Benedict al XVI-lea le-a mulţumit tuturor cu multă căldură sufletească şi emoţie. „Vă mulţumesc pentru afecţiunea voastră, pentru iubirea faţă de Biserică şi faţă de Papa. Mulţumesc!”, a spus Episcopul Romei.

• „Este pentru mine un dar deosebit al Providenţei ca, înainte de a lăsa ministerul petrin să mă pot întâlni încă o dată cu clerul meu, clerul din Roma. Este întotdeauna o mare bucurie să vezi cum Biserica trăieşte, cum la Roma Biserica este vie: să vezi păstori care în spiritul păstorului suprem conduc turma Domnului”

„Este un cler realmente catolic, universal”, a adăugat, „lucru ce corespunde spiritului Bisericii din Roma de a duce universalitatea, catolicitatea tuturor popoarelor, tuturor raselor şi culturilor. În acelaşi timp sunt foarte recunoscător cardinalului vicar care ajută la trezirea şi regăsirea vocaţiilor aici la Roma căci, chiar dacă Roma trebuie să fie pe de o parte un oraş al universalităţii, trebuie totodată să fie un oraş cu o credinţă proprie puternică şi robustă, din care să ia naştere noi vocaţii. Sunt convins că, cu ajutorul lui Dumnezeu, vomputea găsi vocaţiile pe care El însuşi ni le dăruieşte şi le vom putea călăuzi şi ajuta să se maturizeze încât să poată sluji, muncind în via Domnului”.

• “Azi” – a continuat Papa – “aţi mărturisit Crezul în faţa mormântului Sfântului Petru. Este poate un act foarte oportun şi necesar ca în acest An al Credinţei clerul din dieceza de Roma să se reunească la Mormântul Apostolului căruia Domnul i-a spus: 'Ţie îţi încredinţez Biserica mea. Pe tine construiesc Biserica mea'. În faţa Domnului, împreună cu Petru, aţi mărturisit: 'Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu'. Astfel creşte Biserica: mărturisindu-l pe Cristos, urmându-l pe Cristos, împreună cu Petru. Şi să facem acest lucru mereu. Sunt foarte recunoscător pentru rugăciunea voastră pe care – aşa cum am spus miercuri – am simţit-o aproape fizic. Chiar dacă mă retrag acum, sunt mereu alături de voi în rugăciune şi sunt sigur că şi voi toţi îmi veţi fi aproape, chiar dacă pentru lume rămân ascuns”.

Papa Benedict al XVI-lea a ales să vorbească clerului diecezei de Roma despre Conciliul Vatican al II-lea. A vorbit liber şi şi-a început discursul cu o anecdotă:

• “Am fost numit în '59 profesor la Universitatea din Bonn, unde studiază studenţii seminarişti din dieceza de Köln şi din alte dieceze învecinate. Aşa i-am cunoscut pe cardinalul Frings, din Köln, pe cardinalul Siri, din Genova. Mi se pare că în '61 cardinalul Siri a organizat o serie de conferinţe, cu diferiţi cardinali europeni, legate de Conciliu şi l-a invitat şi pe cardinalul arhiepiscop de Köln să ţină o conferita cu titlul: 'Conciliul şi lumea gândirii moderne'. Cardinalul m-a îndemnat pe mine, cel mai tânăr dintre profesori, să scriu un proiect. Proiectul i-a plăcut şi a propus acest text participanţilor la congresul de la Genova, aşa cum îl scrisesem eu".

Benedict al XVI-lea şi-a continuat istorisirea spunând: “Puţin după aceea, Papa Ioan al XXIII – lea l-a chemat pe cardinalul Frings şi el era înspăimântat crezând că a spus ceva incorect, fals, şi că a fost chemat să i se reproşeze ceva, poate chiar să i se ia înapoi bereta de cardinal (n.n. parohii râd). Da….când secretarul său l-a ajutat să se îmbrace pentru audienţa la Papa, Frings a spus: 'Poate că este pentru ultima dată când port haina asta' (n.n. parohii râd). Apoi a intrat. Papa Ioan al XXIII-lea îi iese în întâmpinare, îi îmbrăţişează şi-i spune: 'Mulţumesc, eminenţă. Aţi spus lucruri pe care aş fi vrut să le spun eu, dar nu am găsit cuvintele potrivite' (n.n. parohii râd, aplaudă). Astfel, cardinalul a aflat că era pe calea cea bună şi m-a invitat să merg cu el la Conciliu, întâi ca expert personal, apoi – în cursul primei perioade, cred în noiembrie '62 – am fost numit expert oficial al Conciliului”.

Papa a amintit acest episod şi altele cu intenţia de a evoca speranţa, entuziasmul, forţa voinţei, conştiinţa şi spiritul de responsabilitate al Părinţilor conciliari, amintind mari figuri de teologi precum Lubac, Danielou, Congar, pentru a sublinia experienţa de universalitate şi de realitate concretă a Bisericii trăite la Conciliul Vatican al II-lea.

Benedict al XVI-lea a amintit ideile esenţiale ale Conciliului: mai ales misterul pascal ca centru al vieţii creştine, exprimat în timpul pascal şi duminica, ce reprezintă întotdeauna ziua Învierii. Sfântul Părinte şi-a arătat întristat pentru că în zilele noastre duminica s-a transformat în “sfârşit de săptămână” când duminica este în realitate prima zi a săptămânii, şi marchează începutul. Episcopul Romei a subliniat importanţa dublului conţinut al duminicii: prima zi, adică sărbătoare Creaţiei (întrucât credem în Dumnezeu Creatorul) şi întâlnirea ce Cel Înviat care reînnoieşte Creaţia."

În încheiere Episcopul Romei le-a spus preoţilor adunaţi în Aula Paul al VI-lea: "Eu, retras în rugăciune, voi fi mereu alături de voi şi, împreună vom merge înainte cu Domnul, cu certitudinea că Dumnezeu învinge. Mulţumesc!"

Aici, serviciul audio: