Creştinii, prigoniţi pentru că sunt nonconformişti: Benedict XVI, în vizită la Seminarul Roman

RV 09 feb 2013. "Nimeni nu poate fi creştin fără a-l urma pe Cel Răstignit, fără acceptarea suferinţei". Benedict XVI a amintit cu aceste cuvinte numeroasele persecuţii din zilele noastre împotriva creştinilor, la meditaţia – în genul "lectio divina" – prezentată vineri seară seminariştilor de la Seminarul Roman. Papa a efectuat această vizită pastorală cu ocazia sărbătorii Sfintei Fecioare Maria a Încrederii, ocrotitoarea cerească a seminarului. După rugăciune, Sfântul Părinte a luat cina împreună cu cei aproximativ 190 de seminarişti ai diecezei de Roma.

"Voi sunteţi păziţi prin credinţă de puterea lui Dumnezeu" (1 Pt 1,5). Cuvintele de la începutul primei Scrisori a Sf. Apostol Petru au inspirat meditaţia oferită spontan de Benedict XVI seminariştilor diecezei de Roma, în acest An al Credinţei. Papa şi-a manifestat bucuria de a vedea atâţia tineri pe calea către preoţie, care caută de a lungul etapelor formative cum să-l slujească mai bine pe Domnul în timpurile noastre.

Referindu-se la prima Scrisoare a Sf. Apostol Petru – pe care a numit-o simbolic "prima enciclică" din istoria Bisericii – Papa a remarcat că în aceasta se reflectă pasiunea celui care mai întâi l-a aflat pe Mesia, apoi a păcătuit dar s-a ridicat şi a rămas credincios lui Cristos pînă la moarte. Limbajul elevat al Scrisorii sale, a observat Benedict XVI, nu pare să oglindească vocabularul unui pescar, drept care s-ar putea spune că apostolul Petru a scris aceste rânduri cu ajutorul celorlalţi fraţi în credinţă, cu ajutorul Bisericii:
• "Petru nu vorbeşte ca individ, vorbeşte 'ex persona ecclesiae', ca om al Bisericii, desigur ca persoană, cu responsabilitatea sa personală, dar nu vorbeşte ca geniu individual. El vorbeşte în comuniunea Bisericii".

Sfântul Petru ştia că la Roma avea să afle martiriul, dar nu dă înapoi: păşeşte spre crucea arătată de Cristos, încurajându-l astfel şi pe omul zilelor noastre să îmbrăţişeze aspectul martirologic al credinţei: "Nimeni nu poate fi creştin", a spus Sfântul Părinte, "fără a-l urma pe Cel Răstignit, fără acceptarea perspectivei de suferinţă".

Asemena cuvinte nu rămân fără ecou în inima celor 190 de seminarişti, pe care Papa i-a încurajat pornind de la bucuria de a fi fost aleşi pentru o nobilă misiune. Dar faptul de a fi "aleşi", a continuat Sf. Părinte, nu exprimă o viziune triumfalistă ci "privilegiu şi, în acelaşi timp, umilinţă". Cu atât mai mult în timpurile noastre când - a reluat Papa – creştinii sunt grupul cel mai prigonit la nivel global pentru că nu se conformează, pentru că se împotrivesc egoismului şi materialismului. Şi cu toate că au contribuit la formarea culturii occidentale, creştinii trăiesc dintotdeauna într-o condiţie minoritară şi de extraneitate:
• "Să ne rugăm Domnului să ne ajute să acceptăm misiunea de a trăi ca dispersaţi, ca minoritate, într-un anumit sens, de a trăi ca străini şi totuşi de a fi responsabili faţă de ceilalţi, dând consistenţă binelui în societatea noastră".

În fine, Benedict XVI a subliniat că la "falsul pesimism" al celor care susţin că creştinismul şi-a trăit timpul, trebuie răspuns cu realismul credinţei:
• "Există şi căderi grave, periculoase şi, acolo unde se fac lucruri greşite, trebuie să recunoaştem, cu un realism sănătos, că aşa nu merge. Dar şi să fim siguri că, dacă ici şi colo Biserica moare din cauza păcatelor şi a necredinţei oamenilor, în acelaşi timp, ea se naşte din nou. Viitorul este cu adevărat al lui Dumnezeu: aceasta este marea certitudine a vieţii noastre, marele, adevăratul optimism. Biserica este pomul lui Dumnezeu care trăieşte în veci şi poartă în sine veşnicia şi adevărata ereditate: viaţa veşnică".

Primit de cardinalul Agostino Vallini, vicarul Sanctităţii Sale pentru Dieceza de Roma, şi de rectorul Seminarului Roman, pr. Concetto Occhipinti, Benedict XVI a fost salutat cu deosebită căldură de seminarişti şi întreaga comunitate de formare.

În fine, înainte de a lua cina între seminarişti, Papa a înălţat împreună cu ei tradiţionala rugăciune către "Maica Încrederii", apelativ de afecţiune şi încredinţare cu care viitorii preoţi de la Seminarul Roman se adresează de secole Preasfintei Fecioare Maria: "Mater mea, fiducia mea!".

(rv – P. Ondarza/AD)