Catehism 20, cu părintele Kowalczyk. De ce un Dumnezeu trinitar?
(RV – 5 februarie 2013) După cum v-am obişnuit în fiecare marţi, şi azi
vă propunem rubrica părintelui iezuit Dariusz Kowalczyk, dedicată Catehismului
Bisericii Catolice, de la a cărui publicare s-au împlinit în luna noiembrie
a anului trecut 20 de ani.
• „Cred într-unul Dumnezeu”
– aşa începe Crezul pe care-l proclamăm la Sfânta Liturghie, în fiecare duminică.
Creştinii cred într-un singur Dumnezeu. După cum citim în cartea Deuteronomului: „Ascultă
Israele: Domnul, Dumnezeu nostru este singurul Domn” (Dt 6,5). Aşa după cum învaţă
în numele lui Dumnezeu profetul Isaia: „Întoarceţi-vă la Mine şi vă veţi mântui […]
pentru că eu sunt Domnul şi un altul nu există” (Is 45, 22).
Creştinismul
este o religie monoteistă. Aşa cum sunt religia ebraică şi islamul. Însă, monoteismul
creştinilor nu este la fel cu monoteismul evreilor sau al musulmanilor. Mai exact,
monoteismul creştin este trinitar. După cum ne învaţă Catehismul – „Noi nu mărturisim
trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei persoane: „Treimea cea de o fiinţă”.
Se devine creştini prin botezul în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt,
care sunt deosebite între ele, chiar dacă nu sunt trei, ci un singur Dumnezeu (cfr
CBC 249-256).
Apare însă întrebarea: de ce un Dumnezeu trinitar? Nu ar fi suficientă
o singură Persoană care nu ne-ar crea probleme de înţelegere a faptului că există
trei persoane într-un singur Dumnezeu?
Pentru a răspunde la această întrebare,
trebuie să ne referim la afirmaţia pe care o găsim în Evanghelia după Sfântul
Ioan: „Dumnezeu este iubire", iubire eternă în sine însuşi. Dar ar putea fi Dumnezeu
iubire dacă ar fi o singură persoană, un Dumnezeu Absolut Solitar? Pentru a putea
vorbi de iubire perfectă trebuie să avem cele trei persoane: cel care iubeşte, cel
iubit şi cel împreună-iubit. De aceea, Catehismul subliniază: „Dumnezeu este unic
dar nu solitar” (CBC 254).
Un creştin se roagă nu unei divinităţi abstracte,
ci se adresează Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, tuturor împreună dar şi în mod
distinct, fiecăreia dintre cele trei Persoane. Se adresează Lor cu speranţa de a intra
în comuniunea eternă, plină de iubire şi fericire, cu Dumnezeu unul şi întreit."