Card. Antonio M. Vegliò, ”interlocutor de încredere al migranţilor români”: ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban

(RV - 30 ian 2013) ”Dacă sute de mii de emigranţi români şi-au găsit un rost în Italia, aceasta se datorează, printre altele, gesturilor concrete ale Sfântului Părinte Benedict XVI şi ale colaboratorilor săi, gesturi de profundă conotaţie evanghelică”: a spus episcopul Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, la colocviul organizat marţi seară, 29 ianuarie, la Roma, de Amabasada României pe lângă Sf. Scaun, pe tema ”Migraţie şi solidaritate în credinţă”.

La încheierea colocviului, găzduit de Comunitatea Sf. Egidiu, ambasadorul român pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban, a conferit cardinalului Antonio M. Vegliò, președintele departamentului vatican pentru migranţi, Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Comandor.


Au fost prezenţi numeroşi invitaţi – migranţi de pe diferite continente, oameni de cultură, ambasadori şi ecleziastici de mai multe confesiuni – sala pusă la dispoziţie devenind literalmente neîncăpătoare.

În cadrul manifestării, care l-a avut ca moderator pe Alberto Quattrucci, purtător de cuvânt al Comunităţii Sf. Egidiu, a intervenit mai întâi, în ordinea programului, prof. Marco Impagliazzo, preşedintele aceleiaşi Comunităţi, gazda evenimentului. Acesta a menţionat importanţa deschiderii faţă de migranţi efectuată de Paul al VI-lea care a dat dovadă de o capacitate pastorală extraordinară în faţa migraţiilor, reuşind să imprime Bisericii Catolice o deschidere universală la dialog cu societatea în care trăieşte, dialog de care beneficiază şi migranţii de astăzi tocmai pentru că se alimentează nu din simplificări superficiale şi ideologii de moment, ci din rugăciune şi credinţa în Cristos. Referindu-se la card. Vegliò, prof. Impagliazzo a subliniat că în lunga sa activitate diplomatică dar şi în calitate de colaborator al Papei pentru migranţi, prelatul vatican s-a prezentat întotdeauna cu trăsăturile omului de dialog, cu abilităţi speciale în a stabili colocvii - marcate de o proverbială simpatie - cu persoane aparent îndepărtate, dar mai ales ca om al lui Dumnezeu şi prieten al oamenilor.


”Nu ştiam că întrunesc atâtea calităţi”, a replicat cu firească promptitudine card. Vegliò, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor. ”Dar - a continuat prelatul - cum în asemenea ocazii nu se vorbeşte urât despre cel decorat, cu atât mai puţin o voi face eu însumi”. Orientând pe bună dreptate atenţia publicului spre tema colocviului – ”Migraţie şi solidaritate în credinţă” – card. Vegliò a făcut referinţă la Mesajul lui Benedict XVI pentru Ziua Migranţilor din acest an, în care se spune că pentru mulţi din cei constrânşi să plece din patrie începe un pelerinaj de speranţă dar şi un adevărat calvar, şi aceasta, fie pentru migranţi, fie pentru cei rămaşi acasă. În acest sens, şi România a trebuit să se confrunte cu efectele emigraţiei, printre care depopularea masivă şi scăderea bruscă a ratei natalităţii. Iar dacă fenomenul global al migraţiei nu este străin de situaţii de exploatare a omului şi tentaţiile criminalităţii, Biserica nu renunţă să apere demnitatea persoanei umane şi să sprijine o justă integrare a migranţilor în ţările de sosire.

Succesiv, moderatorul manifestării a dat cuvântul episcopului ortodox român pentru Italia, PS Siluan, care a ilustrat mai întâi faţa dramatică dar şi reversul providenţial al emigraţiei din România. Episcopul ortodox a subliniat că mulţi români au găsit în Italia ”o ţară cu o mentalitate creştină foarte puternică”, şi că Biserica Catolică, prin Sfântul Părinte şi colaboratorii săi, a fost pentru ortodocşi ”nu o mamă vitregă ci o mamă adevărată”. Şi într-adevăr, a încheiat episcopul Siluan, mulţi dintre cei care sosesc pentru prima dată în Italia îşi dau unii altora adresele instituţiilor catolice unde pot găsi o masă caldă, un pat sau un duş: la Caritas, Comunitatea Sf. Egidiu sau fundaţia ”Migrantes”.


Şi chiar directorul acestei fundaţii a episcopatului italian, mons. Giancarlo Perego, a subliniat că atitudinea Bisericii Catolice faţă de migranţii români – în cea mai mare parte ortodocşi – denotă întotdeauna respect pentru diversitatea confesională. De aceea, fundaţia episcopilor catolici italieni respinge în rapoturile cu migranţii atât ideea de asimilare a acestora cât şi tendinţele lor de marginalizare, pentru a nu se ajunge la dispersarea patrimoniului de credinţă cu care vin în noile ţări ci pentru a-l îmbogăţi ulterior cu noi experienţe de spiritualitate şi dialog.


Sarcină grea, în acest moment al colocviului, pentru mons. Anton Lucaci, coordonatorul migranţilor români de rit latin din Italia. După antevorbitorii săi se părea că n-ar mai fi multe de adăugat, şi totuşi, monseniorul a reuşit să catalizeze atenţia publicului pornind de la o evidenţă care stă sub ochii tuturor: milioane de emigranţi români s-au stabilit în Italia sau Spania. De ce aceste ţări, de clară vocaţie catolică, şi nu altele? Mons. Lucaci a menţionat în acest sens persistenţa în folclorul şi mentalul românesc a unor figuri de referinţă pentru credinţa şi identitatea latină a poporului român, precum sfântul apostol Petru şi împăratul Traian. În cuvântul său, monseniorul a descris succint şi procesul de maturizare a comunităţilor de migranţi catolici din Italia, după cum dovedesc şi tot mai generoasele iniţiative caritabile organizate în diferite comunităţi latine pentru copiii orfani, misionarii români din Africa sau familiile sărace. După ce decenii la rând au primit, acum românii catolici au început să dăruiască, ceea ce - a spus monseniorul Lucaci - îndreptăţeşte pe deplin manifestarea din această seară: ”Migraţie şi solidaritate în credinţă”.

A urmat, în fine, intervenţia diplomatică, de mare fineţe umană şi sensibilitate creştină, prezentată de ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban. Ambasadorul a scos în relief contribuţia cardinalului Antonio M. Vegliò la cultura ospitalităţii globale şi la promovarea drepturilor migranţilor români. Cuvântul său a pecetluit o manifestare, spunem noi, reuşită, în care s-a oglindit fără nici un efort spiritul genuin ecumenic al poporului român şi vocaţia sa ”pontificală”, sau, altfel spus, capacitatea de a construi punţi de legătură între ţări, culturi şi tradiţii religioase.


La ceremonia finală de conferire a Ordinului Naţional ”Steaua României”, cardinalul Vegliò a spus că acceptă înalta distincţie a statului român, acordată prin decret prezidenţial, ca semn de gratitudine faţă de Sfântul Părinte Benedict XVI şi luările sale de poziţie în favoarea migranţilor. Ambasadorul l-a definit pe cardinal ”un interlocutor privilegiat” pentru diaspora română. La rândul său, cardinalul Vegliò a răspuns că gestul României îl onorează. Dar, adăugăm noi, în acest moment delicat pentru relaţiile sale internaţionale, şi România, se poate spune fără îndoială, este onorată să aibă asemenea prieteni. Şi nu oriunde.


Pentru Radio Vatican, pr. Adrian Dancă

Aici, serviciul audio: