Card. Antonio M. Vegliò, ”interlocutor de încredere al migranţilor români”: ambasadorul
României pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban
(RV - 30 ian 2013) ”Dacă sute de mii de emigranţi români şi-au găsit un rost în
Italia, aceasta se datorează, printre altele, gesturilor concrete ale Sfântului Părinte
Benedict XVI şi ale colaboratorilor săi, gesturi de profundă conotaţie evanghelică”:
a spus episcopul Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, la colocviul organizat
marţi seară, 29 ianuarie, la Roma, de Amabasada României pe lângă Sf. Scaun, pe tema
”Migraţie şi solidaritate în credinţă”.
La încheierea colocviului, găzduit
de Comunitatea Sf. Egidiu, ambasadorul român pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban,
a conferit cardinalului Antonio M. Vegliò, președintele departamentului vatican pentru
migranţi, Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Comandor.
Au fost
prezenţi numeroşi invitaţi – migranţi de pe diferite continente, oameni de cultură,
ambasadori şi ecleziastici de mai multe confesiuni – sala pusă la dispoziţie devenind
literalmente neîncăpătoare.
În cadrul manifestării, care l-a avut ca moderator
pe Alberto Quattrucci, purtător de cuvânt al Comunităţii Sf. Egidiu, a intervenit
mai întâi, în ordinea programului, prof. Marco Impagliazzo, preşedintele aceleiaşi
Comunităţi, gazda evenimentului. Acesta a menţionat importanţa deschiderii faţă de
migranţi efectuată de Paul al VI-lea care a dat dovadă de o capacitate pastorală extraordinară
în faţa migraţiilor, reuşind să imprime Bisericii Catolice o deschidere universală
la dialog cu societatea în care trăieşte, dialog de care beneficiază şi migranţii
de astăzi tocmai pentru că se alimentează nu din simplificări superficiale şi ideologii
de moment, ci din rugăciune şi credinţa în Cristos. Referindu-se la card. Vegliò,
prof. Impagliazzo a subliniat că în lunga sa activitate diplomatică dar şi în calitate
de colaborator al Papei pentru migranţi, prelatul vatican s-a prezentat întotdeauna
cu trăsăturile omului de dialog, cu abilităţi speciale în a stabili colocvii - marcate
de o proverbială simpatie - cu persoane aparent îndepărtate, dar mai ales ca om al
lui Dumnezeu şi prieten al oamenilor.
”Nu ştiam că întrunesc
atâtea calităţi”, a replicat cu firească promptitudine card. Vegliò, preşedintele
Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi
Itineranţilor. ”Dar - a continuat prelatul - cum în asemenea ocazii
nu se vorbeşte urât despre cel decorat, cu atât mai puţin o voi face eu însumi”. Orientând
pe bună dreptate atenţia publicului spre tema colocviului – ”Migraţie şi solidaritate
în credinţă” – card. Vegliò a făcut referinţă la Mesajul lui Benedict XVI pentru Ziua
Migranţilor din acest an, în care se spune că pentru mulţi din cei constrânşi să plece
din patrie începe un pelerinaj de speranţă dar şi un adevărat calvar, şi aceasta,
fie pentru migranţi, fie pentru cei rămaşi acasă. În acest sens, şi România a trebuit
să se confrunte cu efectele emigraţiei, printre care depopularea masivă şi scăderea
bruscă a ratei natalităţii. Iar dacă fenomenul global al migraţiei nu este străin
de situaţii de exploatare a omului şi tentaţiile criminalităţii, Biserica nu renunţă
să apere demnitatea persoanei umane şi să sprijine o justă integrare a migranţilor
în ţările de sosire.
Succesiv, moderatorul manifestării a dat cuvântul
episcopului ortodox român pentru Italia, PS Siluan, care a ilustrat mai întâi faţa
dramatică dar şi reversul providenţial al emigraţiei din România. Episcopul
ortodox a subliniat că mulţi români au găsit în Italia ”o ţară cu o mentalitate creştină
foarte puternică”, şi că Biserica Catolică, prin Sfântul Părinte şi colaboratorii
săi, a fost pentru ortodocşi ”nu o mamă vitregă ci o mamă adevărată”. Şi într-adevăr,
a încheiat episcopul Siluan, mulţi dintre cei care sosesc pentru prima dată în Italia
îşi dau unii altora adresele instituţiilor catolice unde pot găsi o masă caldă, un
pat sau un duş: la Caritas, Comunitatea Sf. Egidiu sau fundaţia ”Migrantes”.
Şi
chiar directorul acestei fundaţii a episcopatului italian, mons.
Giancarlo Perego, a subliniat că atitudinea Bisericii Catolice faţă de migranţii
români – în cea mai mare parte ortodocşi – denotă întotdeauna respect pentru diversitatea
confesională. De aceea, fundaţia episcopilor catolici italieni respinge în rapoturile
cu migranţii atât ideea de asimilare a acestora cât şi tendinţele lor de marginalizare,
pentru a nu se ajunge la dispersarea patrimoniului de credinţă cu care vin în noile
ţări ci pentru a-l îmbogăţi ulterior cu noi experienţe de spiritualitate şi dialog.
Sarcină
grea, în acest moment al colocviului, pentru mons. Anton Lucaci, coordonatorul migranţilor
români de rit latin din Italia. După antevorbitorii săi se părea că n-ar mai fi
multe de adăugat, şi totuşi, monseniorul a reuşit să catalizeze atenţia publicului
pornind de la o evidenţă care stă sub ochii tuturor: milioane de emigranţi români
s-au stabilit în Italia sau Spania. De ce aceste ţări, de clară vocaţie catolică,
şi nu altele? Mons. Lucaci a menţionat în acest sens persistenţa în folclorul şi mentalul
românesc a unor figuri de referinţă pentru credinţa şi identitatea latină a poporului
român, precum sfântul apostol Petru şi împăratul Traian. În cuvântul său, monseniorul
a descris succint şi procesul de maturizare a comunităţilor de migranţi catolici din
Italia, după cum dovedesc şi tot mai generoasele iniţiative caritabile organizate
în diferite comunităţi latine pentru copiii orfani, misionarii români din Africa sau
familiile sărace. După ce decenii la rând au primit, acum românii catolici au început
să dăruiască, ceea ce - a spus monseniorul Lucaci - îndreptăţeşte pe deplin manifestarea
din această seară: ”Migraţie şi solidaritate în credinţă”.
A urmat, în
fine, intervenţia diplomatică, de mare fineţe umană şi sensibilitate
creştină, prezentată de ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban.
Ambasadorul a scos în relief contribuţia cardinalului Antonio M. Vegliò la cultura
ospitalităţii globale şi la promovarea drepturilor migranţilor români. Cuvântul său
a pecetluit o manifestare, spunem noi, reuşită, în care s-a oglindit fără nici un
efort spiritul genuin ecumenic al poporului român şi vocaţia sa ”pontificală”, sau,
altfel spus, capacitatea de a construi punţi de legătură între ţări, culturi şi tradiţii
religioase.
La ceremonia finală de conferire a Ordinului Naţional
”Steaua României”, cardinalul Vegliò a spus că acceptă înalta distincţie a
statului român, acordată prin decret prezidenţial, ca semn de gratitudine faţă
de Sfântul Părinte Benedict XVI şi luările sale de poziţie în favoarea migranţilor.
Ambasadorul l-a definit pe cardinal ”un interlocutor privilegiat” pentru diaspora
română. La rândul său, cardinalul Vegliò a răspuns că gestul României îl onorează.
Dar, adăugăm noi, în acest moment delicat pentru relaţiile sale internaţionale, şi
România, se poate spune fără îndoială, este onorată să aibă asemenea prieteni. Şi
nu oriunde.