Ziua Memoriei. Au salvat cu umanitatea lor zâmbetul unui copil

(RV – 25 ianuarie 2013) Salvat de arestările în masă efectuate în cartierul evreiesc din Roma, aşa-numitul ghetou, pe 16 octombrie 1943, Roberto Piperno a găsit refugiu, împreună cu familia sa, în mănăstirea surorilor Betlemite, din piaţa Sabazio, unde a stat ascuns până în ziua eliberării. Cu ocazia Zilei Memoriei, de duminică 27 ianuarie, colegul nostru Paolo Ondarza, de la redacţia în limba italiană, i-a luat un interviu, din care vă propunem câteva fragmente:

• Tatăl meu înţelesese că situaţia era foarte dificilă şi a decis să plecăm de acasă şi să mergem la nişte prieteni. La un moment dat, văzând că situaţia nu era sigură nici acolo s-a căutat o altă soluţie. Eu, sora mea, mama, şi cele două bunici: cea maternă şi cea paternă am mers la mănăstirea din stada Sabazio, care nu era departe de unde locuiau prietenii noştri. Tatăl meu, împreună cu bunicul, au rămas în casa prietenilor. Eu aveam cinci ani şi am rămas în mănăstirea surorilor Betlemite timp de şase luni. Desigur, nu ne declaram ca fiind evrei; doar maica superioară cunoştea identitatea noastră evreiască. Din fericire, prietenul tatălui meu a reuşit să ne procure cărţi de identitate false, încât eu nu mă mai chemam Roberto Piperno, ci Roberto Pistolesi şi eram un napolitan venit la Roma cu familia (…) Din fericire, în mănăstire n-au existat controale efective. De altfel, acele călugăriţe găzduiseră pe ascuns şi alţi evrei, în alte spaţii ale mănăstirii, dar despre asta am aflat doar mult timp după aceea. Graţie călugăriţelor am supravieţuit, am fost trataţi cu umanitate. Îmi amintesc de un episod de neuitat, legat de Sora Rita care – în ciuda riscurilor – m-a luat cu ea la cumpărături, pentru a-mi da posibilitatea de a lua un pic de aer. Eram un copil de cinci ani şi aceea a fost singura dată în care am ieşit în toată perioada în care am stat ascunşi.

Roberto Piperno îşi aminteşte de atenţia şi căldura surorilor; experienţa trăită fiind evocată cu aceste cuvinte:

• „Experienţa alături de aceste călugăriţe poate fi sintetizată astfel: umanitatea lor în contrast cu persecuţia nazistă”.

Aici, serviciul audio: